dupa tampenia de ieri, cand nu am vazut/auzit nimic din white lies si the killers, azi sunt hotarat sa sfidez din nou ploaia. de data asta pana la capat. avem si de ce. asta este set listul lui moby. ma rog, asta a cantat la greci pe 27 iunie.

1. Extreme Ways
2. In My Heart
3. Go Play
4. Wait For Me
5. Raining Again
6. Bodyrock
7. Mistake
8. Porcelain
9. Pale Horses
10. Why Does My Heart Feel So Bad?
11. We Are All Made Of Stars
12. Walk With Me
13. Lord Play
14. Natural Blues
15. Lift Me Up
16. Feel So Real

iata si ce canta (cu aproximatie) motorhead:

1. Iron Fist 
2. Stay Clean
3. Be My Baby 
4. Rock Out
5. Metropolis
6. Another Perfect Day
7. Over The Top 
8. One Night Stand
9. You Better Run
10. The Thousand Names Of God
11. In The Name Of Tragedy 
12. Just 'Cos You Got The Power
13. Going To Brazil 
14. Killed By Death

bis:

15. Ace Of Spades
16. Overkill

moartea unui star ca michael jackson genereaza profituri. 6 dintre piesele sale sunt din nou in topul britanic iar albumul number ones, este pe primul loc.

promoterul turneului sau, AEG Live, poate arunca pe piata bomba. un dvd, cu ultimele repetitii pentru turneu. filmarea a avut loc la los angeles si poate fi insotita si de un cd audio. repetitia in cauza a fost facuta la staples center si era foarte aproape de ce s-ar fi intamplat in turneu. dansatori, cascadori, coristi, toti erau pe scena. AEG Live nu face comentarii privitor la informatia asta.

sau cum nu am fost eu la concert. asa ca subintelegeti si voi. inca un rand, numai si numai pentru mine. eh... si pentru alte cateva persoane.

totul a inceput de la incapatanarea mea de a merge cu tramvaiul. ca-i cool, ce zic eu cool, ubercool. sa lasam masina-n parcare si sa incercam o caterinca mica cu 41. a tinut pana la un moment dat. am intrat in tarc, am schimbat banii pe jetoane (minunata inventie) am baut juma de ciuc, am baut un heineken... si apoi hai sa urmarim artistul . pe patrice. bun de tot baiatul. insa eram usor jenat de norul ce se tot invartea pe langa noi. ii intorc spatele, adica il sfidez. el ma spuipa cu 2,3 stropi. ma uit la el si-mi zic "haaaa, am pelerina". patrice s-a dezlantuit la soulstorm, dupa care la bis a inceput ploaia. din nou ignore. o cunosteam de la limp bizkit. am pelerina ce mi se poate intampla. ei bine, de aici mi s-a tras. de la atitudinea asta de superioritate fata de vreme. si na... tine sa-ti ajunga. n-ai vrut masinaaa, nu te-ai bagat in coooort. ai ramas stalp in ploaie. uite de te-nvata. dupa 3 rafale, aveam apa-n galosi, iar de la genunghi in jos eram muratura. aveam senzatia de duc dupa mine cate 5 kile pe un picior. am luat-o incet spre 41. ca dehh... e ubercool sa mergi cu tramvaiul.

o vorba din batrani spune ca "udul nu se mai teme de ploaie". asa si este. azi sunt in slapi.

uite asta este un eveniment dupa care iti poti programa concediul si celelalte concerte pe care vrei sa le vezi in vara asta. e drept ca foarte multi vin anul asta in bucuresti. ce am mai fi putut vedea? oasis, kings of leon si poate royksopp. dar nu-i bai, si anul mai are luni multe. asa ca sa ne vedem de treaba la b'estfest.

stiu oamenii care stramba din nas, ca ar fi vrut al line-up. sa fim seriosi. aglomeratia este destul de mare. imi place receptivitatea organizatorilor. au renuntat la concertele suprapuse. omul trecut trebuia sa facem alegeri. acum s-a terminat. nu stiu daca este neaparat bine. concertele suprapuse presupun mai multi artisti si evidenta mai mult public. la inceput am fost fanul concertelor snur (unul dupa celalalt). acum insa, cred ca este timpul sa diversificam. in mod normal cine merge la moby nu are ce cauta la motorhead sau cine serveste orbital nu-i prea incantat de franz ferdinand. refuzul asta de a avea concerte suprapuse vine si din foamea noastra pentru astfel de lucruri. vrem sa vedem, digeram, metabolizam. poate in cativa ani emagic o sa revina la formula de anul trecut. asta ar insemna evolutie, o maturizare o publicului. ar insemna ca in acelasi timp avem mai multi artisti si public.

ce astept anul asta... moby. cu sufletul la gura. la fel ca si santana. white lies. orbital si the ting tings sunt si ei pe lista.

singurul lucru cu minus mi se pare asocierea acestui festival cu prima tv, dar mai ales cu kissfm. desigur este o manevra de marketing. o expunere mai mare a sponsorilor principali. contributia kissfm la popularizarea muzicii prezente la b'estfest este egala cu 0. ma rog... 0,1. inteleg ca au difuzat oceana. si gabriela cilmi. mare realizare.

si pe aceasta cale organizatorii cred ca ar putea spune: "multumim arogantilor de la  radio guerrilla".

pe maine...

ziua 0 are drept cap de afis the killers.

setlist:

1. human
2. this is your life
3. somebody told me
4. for reasons unknown
5. the world we live in
6. joy ride
7. bling (confessions of a king)
8. shadowplay (Joy Division cover)
9. smile like you mean it
10. spaceman
11. a dustland fairytale
12. he doesn't know why (Fleet Foxes cover)
13. read my mind
14. mr. brightside
15. all these things that i've done
16. bis: 
17. jenny was a friend of mine
18. when you were young

asta este setul cantat pe 23 iunie in norvegia, la hovefestivalen. tot maine avem si white lies (miercuri dupa 12 ii puteti asculta live la radio guerrilla in emisiunea lui marius vintila). asta a fost setul white lies la glantonbury, pe 27 iunie.

1. a place to hide
2. to lose my life
3. farewell to the fairground
4. from the stars
5. taxidermy
6. E.S.T.
7. unfinished business
8. fifty on our foreheads
9. the price of love
10. the rip (Portishead cover)
11. death

mai este patrice pe lista, el este in direct tot la radio guerrilla maine dupa 16, in emisiunea lui bogdan serban.

despre saga si queensryche doar cateva vorbe. dezamagire. si intr-un caz si in celalalt. mi s-a parut multa improvizatie. sictir din partea lui tate, dezinteres. fara bis.

apoi a inceput ploaia. intai usor, apoi din ce in ce mai tare. limp bizkit a intrat putin dupa 9. pe o ploaie care se intetea. oamenii la bustul gol (doar baieti), umbrele deschise, pelerine de ploaie, dar cei mai multi au ramas in camasi, tricouri sau in ce mai erau ei imbracati. fete cu turbane facute din camasi, cu apa siroind pe fata. platforma de la arene ocupata cam trei sferturi. plus cativa rataciti care am stat la scaune (dar nu pe scaune).

intamplarea de aseara, a fost una dintre cele pe care mi le voi aduce multa vreme aminte. si la asta a contribuit... ploaia. toata atmosfera parca a concurat pentru violenta muzicala. tunete, fulgere, ploaie. daca ar fi fost furtuna, ar fi rimat si mai bine cu ce s-a intamplat pe scena. limp bizkit este o masina de facut zgomot. insa cu sens si extrem de bine tintit. este o muzica care de face sa te misti, sa te scuturi. care-ti suge toata energia pe care esti capabil, oferind inapoi insutit. http://www.youtube.com/watch?v=P7AXQ_I3Sbw (take a look around). show-ul a fost total si a meritat fiecare picatura de ploaie inghitita sau scursa extrem de incet pe sira spinarii pana spre noada. foarte bine gradat, incepand tare, cu my generation si sfarsind dement, paranoic, cu oamenii dezlantuiti pur si simplu, cu take a look around.

pur si simplu minunat!

michael jackson 1958 - 2009 R.I.P.

Looking out
Across the night-time
The city winks a sleepless eye
Hear her voice
Shake my window
Sweet seducing sighs

Get me out
Into the night-time
Four walls won't hold me tonight
If this town
Is just an apple
Then let me take a bite

Chorus
If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way
If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way

Reaching out
To touch a stranger
Electric eyes are ev'rywhere
See that girl
She knows I'm watching
She likes the way I stare

If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way
If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way
I like livin' this way
I like lovin' this way

Looking out
Across the morning
The city's heart begins to beat
Reaching out
I touch her shoulder
I'm dreaming of the street

Chorus
If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way
If they say -
Why, why, tell 'em that is human nature
Why, why, does he do me that way
I like livin' this way

http://www.youtube.com/watch?v=EBu7EFQZEsg&feature=related

noul album editors anunta o revolutie in evolutia trupei. fara chitari.

treaba nu-i chiar asa de noua. recent, keane a facut ceva asemanator. insa muzica keane avea o usoara predispozitie catre romantism. la editors este putin diferit.

http://www.youtube.com/watch?v=x6ozn7Y_CD0&feature=related asta este una dintre piesele noi. hit din prima. ii vedem live pe 16 august la teatrul de vara herastrau.

fenomenala trupa... adusa in atentia hoardelor tinere de... nouvelle vague cu un "inteligent cover" dupa i melt with you.

productiile lor timpurii au fost comparate cu joy division (omniprezenti in constiinta oricarui muzician de la inceputul anilor 80)

http://www.youtube.com/watch?v=OHAm7A8KINo

nick hornby are o cartulie ce se numeste 31 songs. in ea, omul explica, extrem de rafinat, elegant de ce ii plac lui cantele astea. este o carte de referinta pentru cronica muzicala. in ea, se gaseste un capitol in care hornby vorbeste despre bob dylan, fara sa fie fan. relaxat, degajat.

demersul lui hornby m-a influentat intr-o oarecare masura si m-am decis sa ascult dylan cu mai multa atentie. nu ma omor dupa el. insa cele trei piese care urmeaza m-au doborat.

http://www.youtube.com/watch?v=d-5JvACzGp8 (knoking on heaven's door) mult mai actuala de cat varinata guns'n'roses sau cea a lui eric clapton. cele doua nu au suflul lui dylan.

http://www.youtube.com/watch?v=VfF0uHekcc8 (lay lady lay) folosita de curand intr-o reclama. este curios cum te macina o astfel de piesa. o asculti si nu reactionezi pe moment. insa samanta a fost plantata. iar reactia vine cand te astepti mai putin. are ceva subliminal in ea. teribila...

http://www.youtube.com/watch?v=DnhV-LcVvUc (most of the time) folosita si pe coloana sonora de la high fidelity (tot hornby sa traiasca). impresioneaza intregul. nimic complicat in principiu. insa amestecul este genial.

dupa 3 ani, placebo reuseste un show de 2X mai tare decat primul. de obicei, cand vezi a doua oara o trupa in concert incepi sa-i gasesti hibe. prima oara esti indulgent, este emotia primului concert. apoi, incepi a critici. strambi din nas, iti aduci aminte ca nu stiu ce melodie care-ti place tie mult, mult de tot, n-a fost cantata si asa mai departe. aseara insa, placebo a reusit sa ma faca sa nu ma gandesc o clipa la toate astea de mai sus.

oamenii si-au promovat intens noul album, battle for the sun si for what it's worth au facut senzatie. publicul le-a asimilat deja ce pe 2 clasice placebo. au venit si hiturile vechi, every you evry me, special k, the bitter end, song to goodbye, black-eyed... un sunet senzational cu o chitara cu efecte putine, sunet pur si brut de rock. molko a schimbat chitara la fiecare piesa, am obosit sa-i numar chitarile. la fel a facut si a cum 3 ani, insa atunci am avut impresia unei curse. o goana catre urmatoare piesa. ieri totul a fost asezat, omul era relaxat. a aprins 2 tigari pe scena, spunand ca-i bucuros la poata face asta si ca vine dintr-o tara un de ai din ce in ce mai putine libertati individuale. a vorbit, a prezentat trupa insistand putin la "my partner in crime for 15 years stefan olsdal" acesta intorcandu-i prezantarea cu umor: "my drama queen".

pentru ca definitiv molko asta este: un om care are nevoie de public. tipul asta de exchibitionism ii este necesar. aseara molko a fost uman, in spatele vocii (senzationala personalitate) androgine am descoperit un tip firav, maladiv de firav, care nu mai priveste lumea dupa niste ochelari fumurii si care a reusit o reconversie extraordinara. a retransformat placebo dintr-un brand intr-o trupa de rock.

asa ca refrenul primei piese de pe battle for the sun, kitty litter, "i need a change of skin" nu-i doar o insiruire de cuvinte. omul asta chiar asta a facut.

jay jay johanson vine sa cante putin pe la bucuresti. placerea asta o vom avea in octombrie, pe 2, la hala de muzica.

in cuvinte putine, muzica lui de poate descrie ca un amestec de indie electro pe o grefa de pop. mai interesante sunt insa starile cauzate de muzica lui. pentru ca sunt intense. iar intensitatea asta creste pe masura ce muzica scade in intensitate.

nu as putea face un top al pieselor lui, numai din motivul ca-mi plac destule la fel de mult.

http://www.youtube.com/watch?v=vQJmgWITlvI (so tell the girls i'm back in town) o combinatie de voce romantica cu intrumentatie electro

http://www.youtube.com/watch?v=B7EP4vSPcY0&feature=related (automatic lover) ceva mai alerta, vocea la fel de romantica

http://www.youtube.com/watch?v=jXEnI1MVqBg (rocks in pockets)

http://www.youtube.com/watch?v=HP1j65FtvcA&feature=related (rush) inceputul duce cu gandul la i'm not in love (10cc)

hala... 2 octombrie... be there...

hotarat lucru, eugen asta are o energie fantastica. de neimaginat. usurinta cu care face spectacol este pur si simplu incantatoare.

la intratea in tetrul de vara din herastrau, lume ca la balamuc. "doo" dudui corpolente, flori si georgeana, invitate de la orchestra, de la ionica, stateau usor iritate sa-si ridice "envetatiile". specacolul vestimentar asigurat. una imbracata in negru cu paiete, cealalta, fuxia cu negru. am intrat, ne-am asezat. intai au fost haiducii.

o sleatha de muzicati versati si trecuti prin ciur si darmol, unsi cu toate alifiile pamantului. solistii s-au schimbat de la melodie la melodie iar in pauze mai toti se inghesuiau la mecrofon pentru a comunica ceva. de genul "multumim domnilor, doamnelor, domnisoarelor si cavaleri. tenchiu, tenchiu, tenchiu" sau "hai pa ia, hai pa ia, nea ilie danseaza putin vioara pa toate partile" dar si "bafto delo delo". incheierea a sunat cam asa: "urmeaza gogol bordello. aplauze!!!" fara bis, fara nimic. atunci nu stiam de ce. am aflat la sfarsit.

teatrul de vara s-a umplut ochi, ciopor de lume iar langa noi, un meltean demn de atlasul de mitocanie urbana, urla dupa taraful haiducilor, "raus, raus" plus alte injuraturi ca la usa cortului. prietenul nu intelesese nimic. avea tricou cu metallica si vreo 5-6 "paare" de bere la bord.

eugen a urcat pe scena, cu chitara atarnata de gat. si s-a dezlantiut tavalugul. asta este formatie de vazut live. discul este un adjuvant. vocea este plina, clara, nu-i joaca dar se joaca cu ea. nu-s deloc fanul genului asta muzical. dar orice este facut cu suflet si pasiune reuseste pana la urma sa incante. m-a frapat putin diferenta intre energia criminala pe care-o dezvolta pe scena eugen si calmul cu care s-a imbracat la vizita de la guerrilla. oana (danila, producatoarea de la log out) a profitat de ocazie pentru a face un "ghilti plejar" cu hutz. dorea initial new order cu blue monday. a schimbat cu ceva romanesc. not a crime, start wearing purple au fost evident varfurile. intrarea celor 2 silfide (balerinele) de la ansamblul de dansuri si bune maniere gogol, care au cantat la "razatoare" a pigmentat si mai tare ideea de multiculturaliate. insa apogeul a fost atins la bis, la ultimul cantec. o imbratisare pe scena intre un tigan mai alb, eugen, si unul taciune, al nostru evident. un soi de jam session cu gogol si taraf. 4 acordeoane, 4 viori, o dementa de aproape 6 minute, o amestacaturi multa rasiala pe scena, pe un ritm dracesc, care a reusit sa transmita o vibratie formidabila in public. 6 minute de in care distanta carte ne desparte de america a fost anulata. toti cantau aceeasi melodie, aveau acelasi ritm, simteau la fel.

minunat...

stiu, m-a lovit caldura. atat de cald incat am luat-o razna. ramaya mi-a insotit totusi copilaria. aricki, aricki, ho, ho, ho, aricki, aricki, brrrr, ramaya...

si totusi face bine la sistemul nervos. il destreseaza. citind cate ceva despre cetateanul africa simone, am aflat ca omul a fost tare popular in fostul bloc socialist, unde "a intrepris numeroase turnee mai ales in rdg, urss si cehoslovacia"

http://www.youtube.com/watch?v=FnyngmIeS50&feature=related

hai ca nu dureaza mult ;-ppppppp

computer world este un disc cu o coperta galbena. la inceputul anilor 80 orice iubitor de muzica, ce se respecta avea printre viniluri sau computer world sau back in black (ac/dc) sau the long run (eagles). discurile astea se gaseau in comertul socialist de stat. eu am avut norocul sa le descopar pe toate, alaturi de multe altele intr-o casa cu pick-up cu doza electromagnetica cu cu boxe rft. discul kraftwerk iti sarea in ochi. culoarea galbena nu te lasa sa-l treci cu vederea. computer world a fost conceput ca o parabola despre dominatia tehnologica. un copil de 13 ani a fost mai degraba fascinat de faptul de se spuneau niste numere intr-o gramada de limbi staine sau ca se pomeneste intr-un cantec de cia sau kgb. la varsta aia nu poti metaboliza pocket calculator sau it's more fun to compute. nu ai cum.

un concert kraftwerk are aceeasi valoare ca unul cu pink floyd. pentru ca intram intr-o categorie a trupelor inventatoare de sunete. multe nu as avea sa spun. pentru ca nu am ce comenta. a fost impecabil, o insiruire de hituri electronice la care lumea din sala a reactionat isteric (in sensul placut).

publicul a fost impresionant, pusti de 17/18 ani alaturi de seniori de peste 60. o bucurie a privirii si a auzului, o reactie extrem de calduroasa la o muzica atat de digitalizata. the man machine, tee, the model, neon lights, the robots, showroom dummies (geniala gaselnita de a canta o strofa in romana, strofa care suna cam asa "hai sa iesim/umblam prin oras/mergem in club/vrem sa dansam/suntem manechine"), computer love, aero dynamik, radioactivity, autobahn... o reactie umana la inceputul fiecarei piese robotice, strigate, aplauze... hipnoza, raceala, calm, sobrietate, energie statica, toate stranse pe scena de 4 oameni.

danke kraftwerk...

de ieri, tot ascult noul nouvelle vague. runda 3. pe langa anuntatele master & servant sau good save the queen am regasit heaven. prin 85 ma tot uitam la un coleg de clasa, la un video akay, la o selectie de clipuri. psychedelic furs erau ultimii. cu heaven. clipul nu era intreg, se termina pe la jumate. ma tot incerca un soi de frustrare, imi placea piese, nu era nici depeche, nici duran, nici yazoo, nici police (razne la vremea aceea). m-am reintalnit cu piesa dupa 90, insa n-a mai avut acelasi impact. eram intr-o perioada foarte heavy, speed & trash, cu megadeth, sepultura, slayer sau metallica. ascultarea de ieri, a variantei nouvelle vague, mi-a adus aminte de toata povestea asta si am cautat piesa.

http://www.youtube.com/watch?v=S2R3FJyT1rc

am avut bucuria s-o redescopar ca acum 24 de ani. rotunda, serena...

heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart
yeah heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart

there's too many kings wanna hold you down
and a world at the window gone underground
there's a hole in the sky where the sun don't shine
and a clock on the wall and it counts my time

and heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart
yeah heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart

there's a song on the air with a love-you line
and a face in a glass and it looks like mine
and i'm standing on ice when i say that i don't hear planes
and i scream at the fools, wanna jump my train

and heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart
yeah heaven is the whole of the heart
and heaven don't tear you apart
yeah heaven
ah heaven
yeah heaven

RECOMANDAT

nouvelle vague revine cu runda 3. cu un nou album de coveruri creative.

albumul m-a surprins placut de la prima piesa. master & servant cu un featuring discret al lui martin gore. alaturarea asta de artisti care au compus sau cantat piesa-n original este pasul diferit fata de celelalte doua albume. un pas corect, ce da credibilitate pieselor. deci martin gore pe master & servant, ian mc culloch (echo & the bunnymen) pe all my colours, barry adamson ( fost la magazine, visage sau nick cave and the bad seeds) pe parade si terry hall (the specials) pe our lips are sealed.

si din punct de vedere al productiei se observa schimbarea. piesele au o infuzie de country si se simte o briza de blues. singura piesa care iese oarecum in evidenta ca ritm este ca plane pour moi ( plastic bertrand), la care ritmul este putin dracesc. in rest toate-s cuminti: road to nowhere (talkind heads), good save the queen (sex pistols). pana si so lonely (the police) curge lent, apoape de nerecunoscut fata de original, insa extrem de calduroasa si deloc taioasa.

1. master & servant feat. martin gore(originally by depeche mode)
2. blister in the sun (originally by violent femmes)
3. road to nowhere (originally by talking heads)
4. all my colours feat. ian mc culloch (originally by echo & the bunnymen)
5. the american (originally by simple minds)
6. heaven (originally by psychedelic furs)
7. parade feat. barry adamson (originally by magazine)
8. metal (originally by eloisia)
9. ca plane pour moi (originally by plastic bertrand)
10. our lips are sealed feat. terry hall (originally by the specials)
11. god save the queen (originally by sex pistols)
12. say hello wave goodbye (originally by soft cell)
13. so lonely (originally by the police)

preferatele mele: master & servant, road to nowhere, heaven, so lonely, all my colours

http://www.myspace.com/nouvellevague

recomandat:

11 iunie, sinead o'connor, arenele romane, bilet: http://www.ticketpoint.ro/bilete/1/355/bilete+sinéad+o+connor

12 iunie, kraftwerk, sala palatului, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/144/detaliilocatie/kraftwerk.html#biletemyticket

17 iunie, gogol bordello, teatrul de vara herastrau, bilet: http://www.ticketpoint.ro/bilete/1/337/bilete+gogol+bordello

21 iunie, placebo, romexpo, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/133/detaliilocatie/placebo.html#biletemyticket

22 iunie, tarja turunen, sala palatului

27 iunie, bajement jaxx, aeroplane, moderat, trg, modeselektor, apparat, mission, arenele romane

28 iunie, limb bizkit, queensryche, saga

1 iulie, the killers, patrice, snails, bestfest, romexpo, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/128/detaliilocatie/bestfest-ziua-0:-the-killers.html#biletemyticket

2 iulie, motorhead, moby, polarkreis 18, ayo, grimus, les elephants bizarres, bestfest, romexpo, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/141/detaliilocatie/bestfest-ziua-1-2-iulie:-moby.html#biletemyticket

3 iulie, franz ferdinand, orbital, klaxons, alternosfera, ab4, bestfest, romexpo, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/142/detaliilocatie/bestfest-ziua-2-–-3-iulie:-franz-ferdinand.html#biletemyticket

4 iulie, santana, the charlatans, the ting tings, looptroop rockers, the mood, gravity co, persona, bestfest, romexpo, bilet: http://www.myticket.ro/ro/bilete/143/detaliilocatie/bestfest-ziua-3-–-4-iulie:-santana.html#biletemyticket

04 iulie, roni size & md dinamite, club fabrica

5 iulie, manowar, holyhell, trooper, thunderstorm, nexus, bestfest, romexpo, bilet:  http://www.myticket.ro/ro/bilete/118/detaliilocatie/bestfest-aftershock:-manowar.html#biletemyticket

16 iulie, suzanne vega, sala palatului

21 iulie, grupo compay segundo, arenele romane, bilet: http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=Grupo+Compay+Segundo

23 iulie, narco tango, amfitearul mihai eminescu

15 august, faith no more, sala polivalenta

16 august, the editors, teatrul de vara herastrau

04 septembrie, leonard cohen, piata contitutiei

02 octombrie, jay-jay johanson, hala de muzica

BEYOUND CLOUDS

Editors se detaşează clar de toate trupele din generaţia sa. Şi asta numai după 3 ani de viaţă. “The Back Room” se poate compara, ca impact, doar cu doua albume: “Closer” de la Joy Division şi “The Stone Roses” al The Stone Roses. Aceeasi explozie haotică, acelaşi amestec de nou şi vechi.

Etichetati drept grup de neo-post-punk, ei lansează primul single, “Bullets”, în ianuarie 2005. Piesa se vinde extraordinar iar stocul se epuizează într-o singură zi. Comparaţiile încep să curgă… Interpol sau Bloc Party în epoca modernă, Joy Division în cea “preistorică”. Nici unii, nici ceilalţi.

Ei continuă cu un nou imn-single “Munich” apoi cu goticul “Blood”. Albumul apare la mijlocul verii trecute (2005) după ce tipii au facut impresie şi senzaţie la Festivalul Glastonburry. Însă impunerea grupului vine ceva mai târziu, la începutul acestui an, după relansarea imnului-single “Munich”.

Albumul este unitar şi în acelaşi timp divers, fiecare piesă putând face trimitere la un anumit grup din trecut. Însă orice note ai înşira azi pe un portativ, este aproape imposibil să nu dai peste ceva care nu s-a mai făcut, zis sau cântat. Aşa că trecem peste aluziile cu Joy Division, Talking Heads, Echo & The Bunnymen sau chiar, surprindere, Kraftwerk. “Emoţie dusă la extrem” îmi spunea un prieten ce I-a văzut la Paleo Festival, asta ca să deschid o alta mică pagină. Cea live. Toţi cei care I-au ascultat pe scenă, spun că sunt mult mai buni ca pe album, lucru rar intalnit azi. Că energia pe care o degajă nu are nimic în comun cu tonul uneori sumbru sau întunecat, gotic, al albumului. Că este pur şi simplu un act artistic în care toate barierele şi toate întrebările cad.

Albumul trebuie ascultat de la cap la coadă, cu fiecare notă, fiecare vibraţie, fiecare pulsaţie. Este acel lucru simplu-complicat, în care fiecare instrument se distinge, în care vocea subjugă tot.

Un album de debut perfect. Aşteptăm continuarea.

preferatele mele: blood, munich, all sparks

asta este o repostare din 12 martie 2007. o varianta a aparut si intr-o revista timeout undeva prin 2006, nu mai tin minte data. cel de al doilea album era in lucru. revin cu o cronica la el.

un alt vis mi se implineste. pe 16 august la teatrul de vara herastrau. biletele din 5 iunie la MyTicket.ro din Reteaua Diverta, Librariile Carturesti si cluburile Control si Fire. pretul este de 85 de ron.

http://www.youtube.com/watch?v=oVLdaa4Wplo

O trupa cu totul aparte, un indie rock bazat pe chitari, abil, capricios si magnific - acestia sunt EDI TORS, s-au intalnit in centrul Angliei, desi nici unul din membrii trupei nu-si are originea acolo.

Initial s-au numit Pilot, apoi The Pride si Snowfield, pentru ca in anul 2002 hotarasc sa se mute in Birmingham si sa poarte titulatura de EDITORS. Din componenta trupei fac parte Tom Smith (lead vocals, rhythm guitar, piano), Chris Urbanowicz (lead guitar & synth), Russell Leetch (bass guitar & live backing vocals) si Ed Lay (drums, percussion & live backing vocals).

Desi trupa nu pretinde ca ar fi in vreun fel “rock & roll”, mai ales din cauza locurilor de unde se trag, se poate spune totusi ca EDI TORS sunt o “marca inregistrata”, cel putin in ceea ce priveste soundul propriu, un amestec de melancolie, meditatie si emotie ce captureaza perfect spiritul vremurilor pe care le traim.

Dupa lansarea single-ului de debut “Bullets” au fost comparati cu formatii pe val precum Bloc Party sau Interpol, sau cu legendara Joy Division, dar datorita stilului vocal aparte al lui Tom Smith, e clar ca avem de-a face cu ceva original. NME elogia debutul lor: “este ceva dureros de frumos, ce tanjeste dupa speranta… “Bullets” este o piesa ce ar fi putut fi scrisa cu usurinta de U2 pe la inceputul anilor ’80 sau ceva ce The Cure si Robert Smith ar putea scrie in 2 minute, intr-o zi de vacanta”.

Pana acum EDI TORS au lansat 2 albume de studio devenite discuri de platina in UK, care s-au vindut in peste 2 milioane de copii in intreaga lume. Albumul lor de debut ‘The Back Room’ a fost lansat in 2005 si contine primele lor hit-uri "Munich" si "Blood". Acest debut le-a adus in anul urmator o nominalizare la Mercury Prize Awards 2006 – premiile criticilor muzicali din Marea Britanie. Urmatorul lor material ‘An End Has A Start’ a intrat direct pe locul 1 in topul vanzarilor de albume din UK in luna iunie 2007 aducandu-le inca o nominalizare, de aceasta data la Brit Awards 2008 la categoria Best British Band.

Succesul de care au continuat sa se bucure, prezenta neincetata in topurile de specialitate cu albumele si single-urile lor precum si prestatiile live de la majoritatea festivalurilor europene din ultimii ani i-au facut pe cei de la cotidianul britanic The Mail On Sunday sa-i numeasca pe EDI TORS “cea mai mare trupa britanica a ultimei decade dupa Artic Monkeys”.

Turneele americane si europene le-au solidificat fara indoiala statutul de una din cele mai importante trupe britanice ale momentului.
In septembrie 2009 este programat sa apara cel de-al treilea album de studio EDI TORS ce va purta titlul ‘In This Light And On This Evening’. Trupa a declarat recent ca soundul noului material va fi unul mult mai crud, direct si anthemic in comparatie cu compozitiile lor precedente iar de productia lui s-a ocupat veteranul Flood, bine cunoscut pentru colaborarile sale cu trupe ca Depeche Mode, U2, Nick Cave, PJ Harvey sau Nine Inch Nails. conform comunicatului One Event, producatorul evenimentului.