o mare problema, cand mergi la un concert de dimensiunea asta, este parcarea. pana la urma gasesti un loc. dar cat de sigur este acesta cand dupa colt sau nici macar, te pandesc hingherii de masini? care intr-o zi normala nu-s acolo. dar acum, pentru ca este abundenta de masini, au iesit la saltat. mi se pare extrem de jegoasa atitudinea asta. cum la fel de jegoasa mi se pare si decizia romexpo de a nu deschide parcarile. stiu ca organizatorul le-a propus asta si a fost refuzat. suntem multi care am fi platit. nimanui nu-i convine sa stea cu sufletul la gura, ca poate la iesire nu-si mai gaseste masina. ma intreb in al cui buzunar intra taxa de recuperare a masinii. poate citeste postul asta un jurnalist serios si face o mica ancheta. daca nu are deja raspunsul. deci... pentru parcare nu injurati organizatorul.
ieri, dupa cateva clipe de indecizie, un garcea, culmea, ne-a sfatuit sa lasam masina in campusul universitar. am ajuns la jumatatea lui ayo si ce am prins a fost dragut. vesel, solar. fara pretentie de mare fita. relaxant. mai subtila mi s-a parut inregistrarea ei de la guerrilla, din emisiunea lui marius vintila. interviul cu ea il gasiti pe site la guerrilla.
polarkreis 18 destul de ezitanti. insa mie imi plac. este un usor tragism in muzica lor, accentuat de costumele albe. contrastul asta mi se pare interesant. allein, allein are aliura de mare hit.
dupa ei, intram la categoria grea. motorhead. stiti ce-i ala un raspel? este o pila, cu dinti mari si rari. cu ea se curata bavurile de pe piese de lemn sau metalice. asta este si motorhead. un raspel. un sunet brut, unul dintre cele mai brute auzite. o harmalaie facuta cu o toba, o chitara si un bas. trei oameni care arunca-n aer un sunet nepolisat. solo-ul de baterie foarte bun, vocea lui lemmy nemodificata de ani de zile si o pofta de cantat enorma. de cantat rock'n'roll si nu heavy metal. ace of spades este referinta, model pentru rock-ul modern. la fel ca si iron fist, another perfect day sau going to brazil. minunata demonstratie.
fara pauza... urmeaza moby. care incepe cu extreme ways. apoi in my heart si go play. este minunat cum gliseaza de la electro la rock. imi place de minune. trecerile sunt facute natural. cu usurinta. nu-i fortat. iar publicul simte asta. lumea se misca. se agita. se vad zambete pe fetele oamenilor. este bucurie. nici nu stiu cand ajungem la natural blues. apoi la lift me up, care a avut cea mai mare sustinere din partea publicului. moby incheie cu feel so real, o piesa pe care el o clasifica la rave. bucurie in fiecare nota si sunet. pentru mine, moby este combinatia perfecta. este si electro si rock. si te duce atat de natural dintr-o parte in alta...
o seara in care clasicul s-a imbinat perfect cu modernul.
revin cu setlist-urile de la franz ferdinand si orbital.
