ascultam si noi ceva?

O multime de porcarioare. ne lasam prea mult in grija altora, iar lipsa timpului ne face si mai mult dependeti de gusturile altora. Care la randul lor spun ca-s dependenti de gusturile noastre. Si iata cum se formeaza un cerc din care nu prea stim cum sa iesim.

Ascultam aceleasi 2-3 sute de piese, iar ele vin din toate partile, din piata, de la stopul trecut, de la radio, de la tv, de la masina paralela cu tine. Incerci sa te razvratesti, asa, o data pe luna, dar pana la urma tot invins esti. Iei de bun ce ti se ofera.

5 minute pe zi este prea mult? La inceput iti zici nu. Apoi, depui armele cu argumente care mai de care.


Categorii

Ma intereseaza

Comentarii recente

POETS OF THE FALL Carnival Of Rust
de md, 12 Mar 2007, 08:44
Categorie: cronica disc, Comentarii (0)


Trăim cu impresia, că tot ce vine din nord trebuie să fie rece. Ingheţat mai bine spus. Fără suflet. Distant. Câte prejudecăţi…

Poets Of The Fall sunt din Finlanda. Trio de alternative rock. Aş spune că-s mai mult decăt atât.

In 2002 s-au întălnit, o întălnire ciudată între un solist vocal de jazz, un chitarist de rock şi un “industrial-machine-trance-man”. Ascultând, observam că nimic nu-i întâmplător din această întălnire, care la prima vedere pare mai mult decăt ciudată. Lucrurile erau mult mai simple acum 20 de ani, rock-ul era rock, jazz-ul se ţinea departe de aproape orice, iar muzica industrială era în perioada de incubaţie.

Acum însă lucrurile se amestecă din ce în ce mai tare, iar ştiinta adevărată stă în dozajul ideal. La Poets Of The Fall fuziunea este aproape perfectă, solistul de jazz devine solist rock, chiatristul de rock puncteaza fin, clar si distinct ca-n jazz iar tipul de la clape (machine) se domoleste si intră-n ritmul celorlalţi doi. Fiecare imprumută de la fiecare ca într-un joc.

“Carnival Of Rust” este un exemplu de unitate în diversitate. De la balade rock cum este şi piesa ce dă titlul albumului şi care nu are nimic ruginit în ea, sau “Desire” (poate cea mai bună baladă pop-rock ascultată în ultimii 10 ani), până la piese în cea mai pură vână hard rock ca “Fire” sau “Sorry Go ‘Round” altele ca “Locking UP The Sun” (o combinaţie de industrial cu rock) până la sunet de ani 70 pe “Delicious” şi la cea mai pop piesă “Roses”.

Tur de fortă pentru acesti trei muzicieni. Totul este curat, nimic incălecat, fiecare instrument se distinge chiar si atunci când lucrurile par să o ia razna. Totul in numai 48 de minute. Lucru ce pare putin curios că azi, când poţi exploata aproape 80 de minute de muzică să te opresti la 48. În orice caz este mult mai corect şi cinstit fată de cumpărătorii deveniţi din ce in ce mai asaltaţi de sub produse, frumos împachetate şi cu o mişcare de marketing foarte puternică-n spate.

La Poets Of The Fall nimic rece. Totul cald, uman, apropiat…Discul perfect al unei dimineti,usor mohorate de cativa nori nehotariti…

Do you have anything to say? Fill in the below
(required)

(required)

Your email address will be confidential and spam protected


...in case you have one



(required)

please type the word you see in the above picture.


Text Html


Powered by FourHooks