la ritournelle mi-a populat multe vise. varianata lunga, cu pianul ala sexy de pe inceput, cu viorile care-i tin tonul, tri lu ri lu, pasarele si alte cele. asa ca noul album al gagiului l-am asteptat putin impacientat. auzisem cate ceva despre el, ca se vorbeste mult de tot despre sex, ca este un omagiu adus muzicii din anii '60 si asa mai departe. l-am ascultat, mi-a placut, insa l-am lasat sa se aseze. apoi, l-am vazut pe tellier la eurovision si m-am intrebat ce cauta el la o asa merda de concurs. m-a amuzat masinuta de golf cu care a sosit pe scena si sincer nici nu stiu pe ce loc a iesit. insa iesirea lui la rampa, la un astfel de concurs, reiau, de toata merda, m-a facut sa-i reascult discul.
productia este facuta de guy-manuel de homem-christo, da, adica jumate de daft punk. ei bine, baiatul asta a reusit sa ne duca intr-un timp de mult trecut. anii '70 si '80 sunt prezenti din plin, este un lucru voit si nu-i sunet second hand este vintage. totul este catifelat, are sclipici, parca si vedem totul intr-o lumina obscura, cu un decor cu mult plastic.
gainsbourg este prezent, toata lumea in franta incearca sa se compare cu el, pomme parca o readuce pe birkin cu un oftat orgasmic, jarre la fel, pe sexual sportswear se creaza o atmosfera de oxygen, exynox sau magnetic fields. amalgam de limbi, tellier trece de la franceza la engleza, rapid, fara complicatii. sexuality este un disc de vara, este lipicios, lenes, languros. merge ascultat pe marginea unei piscine, de fapt el asa si incepe, acvatic, cu o piesa inspirata de biarrtz. cu un green apple in fata, neaparat cu zahar brun amestecat cu menta proaspata si pudrat cu multa, multa scortisoara.
si totusi... tellier nu sparge bariera mainstreamului, ramane underground. lucru desigur voit.
