BEYOUND CLOUDS
alexandrina este prima solista indie 100% din Romania. este total indiependenta de stiluri muzicale dar total dependenta de stari si emotii.
putem discuta si filosofa la plus infinit despre stilurile abordate. tot la plus infinit putem duce o discutie despre ce asemanari sunt intre alexandrina si alte soliste. spre una dintre ele chiar tinde asimptotic pe una dintre piese. de asta nici nu ma lansez in a pune etichete. si daca considerati ca indie este o eticheta, putem filosofa, tot la plus infinit, despre problema. lasand toate astea la o parte, am in fata cea mai buna productie din ultima vreme. toate se completeaza, vizualul, muzica, versurile, instrumentistii, mai ales vocea si peste toate...productia.
printre flori deschide albumul. orchestratie simpla, o voce lipicioasa la propriu, versuri cu substanta (am baut livezi de poama) si o incheiere nedecisa (unde esti iubirea mea?). de cand am plecat esti hitul discului. productia este impecabila, trecerea de la prima strofa (toata recitata pe un fasait de disc) catre restul piesei, extrem de bine facuta. orchestratia este imbogatita, tobe, bas, tropeta si lasa o senzatie de lascivitate. undeva continua in acelasi ritm, om de lut pare un vals schiop, o piesa cantata dintr-o cutiuta muzicala. roule taxi, din nou o orchestratie extrem de simpla, dar de efect. limba franceza ne-ar putea duce cu gandul la un mic acordeon in locul balalaicei(?). femei dietice este cea mai alternativa piesa de pe album, combinatia neobisnuita de pe sfarsitul piesei, trompeta isterica alaturi de chitara dementa, este geniala. noi 2, voce sfasietoare, pian si pe final o boare de chitara. comparabila cu orice productie "enternationala". numai tu continua linia albumului, este o piesa solara, calduroasa. fata merge pe jos, alt hit, are o productie diferita de ce stiam. cea de pe youtube, este mult mai alternativa, iar remix-ul lui handrabur este electro. 1,2,3, a doua piesa in franceza, perfecta pentru un bistro din montmartre. are un aer boem, poate si de asta o compar (este singura comparatie pe care o fac) cu la boheme (Je ne reconnais plus/Ni les murs, ni les rues/Qui ont vu ma jeunesse/En haut d'un escalier/Je cherche l'atelier/Dont plus rien ne subsiste/Dans son nouveau décor/Montmartre semble triste/Et les lilas sont morts). la rousse si ea un mic vals, nu inteleg nimic din text, insa imi suna teribil de muzical. maria inchide discul, piesa fluida, vocea, pianul si tropeta reusesc sa umple spatiul. incheie discul intr-un mod optimist chiar daca vocea este putin melancolica (baby, viata-i frumoasa).
nu stiu ce lapte au supt moldovenii astia (si o spun cu admiratie), de reusesc sa transmita multa mai bine starile pe care le simt. mi-e greu sa cred ca suntem atat de diferiti organic, fata de ei. si totusi ei reusesc sa-si exteriorizeze starile mult mai bine. sunt sinceri? sunt naivi? habar nu am. si versurile alexandrinei vin din alta lume. in care, se beau livezi de poama, in care saruturile sunt cu prima zapada, cu ultima stea, in care iti tine tovarasie un om de lut, cu ochii de cobalt, in care femeile dietice de la atatea diete devin deietetice, drumul s-a despicat, bat ploi de cioban, iar ceaiul este cu lamaie, verde cu iasomie. verurile ei sunt pline de sens. mai curand este poezie moderna, decat text de cantec.
recitind ce am scris mai sus, imi dau seama, ca-n mintea mea, am fost mult mai dezinvolt. ca aici, am reusit sa spun doar o parte. ca fiind in fata ecranului m-am blocat. ca trecand peste aceeasi piesa, ea a a reusit sa-mi dea, de fiecare daca alta stare, derutandu-ma. muzica alexandrinei nu-i o formula matematica, dar detectezi elemente matematice. ca... infinit...asimptota... pe care, culmea, nu le poti percepe, fizic, niciodata.
preferatele mele: de cand am plecat, undeva, noi 2
nota: alexandrina hristov este din republica moldova. in prima fraza am facut referire la faptul ca este prima artista ce produce in Romania un material indie 100%.
