BEYOUND CLOUDS
Editors se detaşează clar de toate trupele din generaţia sa. Şi asta numai după 3 ani de viaţă. “The Back Room” se poate compara, ca impact, doar cu doua albume: “Closer” de la Joy Division şi “The Stone Roses” al The Stone Roses. Aceeasi explozie haotică, acelaşi amestec de nou şi vechi.
Etichetati drept grup de neo-post-punk, ei lansează primul single, “Bullets”, în ianuarie 2005. Piesa se vinde extraordinar iar stocul se epuizează într-o singură zi. Comparaţiile încep să curgă… Interpol sau Bloc Party în epoca modernă, Joy Division în cea “preistorică”. Nici unii, nici ceilalţi.
Ei continuă cu un nou imn-single “Munich” apoi cu goticul “Blood”. Albumul apare la mijlocul verii trecute (2005) după ce tipii au facut impresie şi senzaţie la Festivalul Glastonburry. Însă impunerea grupului vine ceva mai târziu, la începutul acestui an, după relansarea imnului-single “Munich”.
Albumul este unitar şi în acelaşi timp divers, fiecare piesă putând face trimitere la un anumit grup din trecut. Însă orice note ai înşira azi pe un portativ, este aproape imposibil să nu dai peste ceva care nu s-a mai făcut, zis sau cântat. Aşa că trecem peste aluziile cu Joy Division, Talking Heads, Echo & The Bunnymen sau chiar, surprindere, Kraftwerk. “Emoţie dusă la extrem” îmi spunea un prieten ce I-a văzut la Paleo Festival, asta ca să deschid o alta mică pagină. Cea live. Toţi cei care I-au ascultat pe scenă, spun că sunt mult mai buni ca pe album, lucru rar intalnit azi. Că energia pe care o degajă nu are nimic în comun cu tonul uneori sumbru sau întunecat, gotic, al albumului. Că este pur şi simplu un act artistic în care toate barierele şi toate întrebările cad.
Albumul trebuie ascultat de la cap la coadă, cu fiecare notă, fiecare vibraţie, fiecare pulsaţie. Este acel lucru simplu-complicat, în care fiecare instrument se distinge, în care vocea subjugă tot.
Un album de debut perfect. Aşteptăm continuarea.
preferatele mele: blood, munich, all sparks
asta este o repostare din 12 martie 2007. o varianta a aparut si intr-o revista timeout undeva prin 2006, nu mai tin minte data. cel de al doilea album era in lucru. revin cu o cronica la el.
