nu stiu ce pacate a facut mama mea in timpul sarcinii, de m-a facut asa de pofticios. bolnavicios de pofticios. este deajuns sa-mi spui pizza sau paste sau inghetata, ca in gura mi se strange apa. visez la ele cu ochii deschisi... anul asta am experimentat o gramada de lucruri, iar faptul ca au si fost mancate, mi-a dat curaj. sa le enumar: paste cu sos de carne, tarta cu fructe, lasagna vegetariana, somon la cuptor in marinata de tequila cu orez basmati si salata de rucola, somon la gratar cu garnitura de mazare cu menta si parmigiano, salata de portocale si jamon si mozarella, ananas cu zahar brun si menta, cornuri cu salata de creveti (si cu grapefruit si cu castraveciori), frape glace, un soi de inghetata cu smantana, mascarpone si menta, ciabatta cu unt cu sare de mare la care am pus si niste rucolla, salata de rosii multicolore cu oregano proaspat si paine negrea calda,chec de albuse cu glazura de smantana cu coaja de portocala, salsa pe rosii de paine neagra, oua benedict... cred ca am uitat ceva dar nu-i relevant...

va ziceam de pofta... o prietena a poftit la pizza. normal ca si eu odata cu ea, apoi la paste. hop si eu. aseara dupa un mic somn de frumusete, m-am trezit luminat. voi manca paste. nu stiam unde precis, aveam in gand sa-mi fac ceva acasa. simple. cu piper negru proaspat macinat si parmigiano si poate 2, 3 frunzulite de busuioc. insa am iesit din acasa si am esuat la vapiano. este un soi de restaurant in care vezi cu ti se prepara mancarea. aseara am ajuns la concluzia ca-mi plac restaurantele cu bucataria deschisa. sa vezi tot. am stat si m-am uitat, ca un negru in fata caruia invarti mataniile. inainte mea un tip isi comandase paste carbonara. am stat sa ma uit cum bucatarul a pus oul in tigaie si l-a spaaaart... si nu s-a coagulat. a ramas cremos. hmmm, o sa incerc si eu asta. apoi am urmat eu. totul a durat 5 minute. atat. nu mai mult. seminte de pin, calite-n ulei de masline, sos pesto. simplu de tot. am ales niste paste integralale, spirale, pentru ca tot timpul am impresia ca pastele contorsionate sunt imbracate mult mai bine de sos. pastele erau proaspete, au fost fierte in 3 minute si rasturnate-n tigaie. s-a amestacat putin, o pudra de piper proaspat macinat, parmigiano si... si am mai agaugat eu putin ulei de masline, extrem de condimentat. ce sa spun? impecabil.

acum, intr-un soi de mimetism, as vrea sa repet si eu reteta. punem pariu ca mie imi ia mai mult de un sfert de ora? niciodata, da' niciodata timpul recomdandat intr-o carte de bucate nu s-a potrivit cu cel din bucataria mea. la mine,timpul parca se dilata. daca in carte scrie 10 minute, mie imi iese-n 20. daca scrie 50 la mine dureaza o ora 20. nu-i asta problema. pan-la urma iese. si cu gradatiile de la cuptor m-am incurcat la inceput. treapta 3, 4? la mine-s grade. noroc ca-s si retete in care se indica gradele. am vreo certitudine ca ale mele sunt la fel ca ale lor? deloc. si apoi flacara de la aragaz. foc iute? adica la max nu? se calesc la foc uite 30 de secunde. din nou tre sa inmultesc timpul cu 2, cu 3.

 ooofff ce viata grea mi-am ales. sa gatesc...

ps... scuze pentru scrierea produselor in graba. mi-e tare foame... si inca ceva... ma gandesc ca daca tot m-am chinuit sa le fac (am poze sa stiti) o sa le si scriu. si poate le adun intr-o carticica umoristica.

pss am uitat de painea prajita cu unt si cu dulceata de cirese amare. m, m, m