cruel intentions... prima parte... un film despre viata adolescentilor din new york. o coloana sonora fabuloasa. placebo, fatboy slim, the verve, blur, skunk anansie, faithless si pe atunci, pentru mine, un nume pe care-l stiam dintr-o colaborare cu massive attack: craig armstrong. vocea o simtisem din prima: liz fraser. nici nu ai cum sa n-o simti din prima.
pe vremea aceea cu internetul era mai dificil, asa ca despre luat muzica... mai incet mai in secret. cu toate astea, treaba s-a rezolvat pozitiv cu un cd, nu cu sondtrack-ul, ci cu primul disc al lui armstrong, the space between us. aici am mai regasit si weather storm, o alta capodopera, de data asta alaturi de massive attack. o varianta ceva mai lunga si mai simfonica.
sa revin la this love. viori, pian si un bas pe care-l simti in stomac vibrand. piesa asta este frumoasa pana la durere. si te frapeaza lucrul asta de la prima nota. vocea lui fraser nu face decat sa accentueze durerea sa-i dea o nota-n plus de melancolie, de mister. cu putin efort, distingem si cuvintele, lucru destul de rar intalnit in tehnica ei de cantat.
this love/doesn't have to feel love/doesn't care to be love/it doesn't mean a thing/this love...is a strange love...
merg, furat de piesa, la ion barbu
pana cand, in lente/antene atente/o cobori:/pendular de-ncet,/inutil pachet,/sub timp,/sub mode/in uvedenrode.
