Articole in categoria personal

de vreo luna jumate am reaparut cu un blog personal. adresa este:

www.1969.ro

chirarist portorican, nascut orb din cauza unui glaucom congenital. la 9 ani emigreaza in america, ny. primul instrument: acordeonul. apoi descopera chitara. studiaza intre 12-14 ore pe zi si reuseste sa devina elevul miticului andres segovia. renunta la scoala, pentru cantat in cluburi si reuseste ca la 19 ani sa semneze un contract cu rca. primul album in spanionala vine in urma festicvalului de mar del plata.

turneu in marea britanie unde da concerte la 2 radiouri pirat  277 si 355, la bordul navei laisez faire. ( recomand the boat that rocked)...

intalnirea mea cu feliciano a fost la radio europa libera. intr-o emisiune de by request a lui andrei voiculescu. cu o piesa ale carei versuri le-am decoperit mult mai tarziu. la momentul respectiv eram fascinat de vocea lui feliciano si de faptul ca "maltrata" chitara intr-un fel unic.

leonard cohen a inclus hallelujah pe albumul sau din 84, various positions. pana in zilele noastre a devenit cea mai preluata piesa a lui cohen. fata de versiunea originala a lui cohen, preluarile au operat mici modificari ale textului.

varianta originala este bazata pe un vals care imbratiseaza vocea erotica a lui cohen. jeff buckley are o preluare senzationala pe miticul grace. versiunea sa, mult mai tragica se poate descrie intr-un singur cuvant: magnifica.

kurt nilsen, espen lind, alejandro fuentes si askil holm  au reusit cea mai fluida si condensata versiune.

pe pustiul asta l-a descoperit colegul meu mircea oculeanu. un pusti de 19 ani. piesa relaxata, lejera.

skizzo skillz - piedevara

 
Husky rescue - summertime cowboy.

 
Roisin Murphy - Ruby Blue Ramalama (bang bang)

 
the mamas & the papas - shooting star

 
feeder - tumble and fall (acoustic)

ArcticMonkeys - I Bet You Look Good

tracey thorn - plain sailing

mercury rev - opus 40

Yazoo - Softly over

martha wainwright - factory

Astrud si Joao Gilberto-So Nice Summer Samba

ben watt - north marine drive

hothouse flowers isn't it amazing

massive attack daydreaming

the police tea in sahara

duo format din andy barlow si lou rhodes. intreaga lor productie este injust eclipsata de gabriel. in 2009 si-au reluat cantarile la cateva festivaluri, the big chill, cactus festival si beaytiful days festival.

in afara de gabriel, cea mai cunoscuta piesa este gorecki. piesa este folosita si intr-un spot guinness si este inspirata de cea mai populara lucrare a compozitorului polonez henryk gorecki, symphony of sorrowful songs.

frumoasa, subtila... de acelasi nivel si calibru cu gabriel.

I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel Gabriel

I can love
But I need his heart
I am strong even on my own
But from him I never want to part
He's been there since the very start
My angel Gabriel
My angel Gabriel

Bless the day he came to be
Angel's wings carried him to me
Heavenly
I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel Gabriel
My angel Gabriel
My angel Gabriel

nu-mi place deloc idolatria. din cauza a doua colege, lesinate, moarte, distruse, disperate dupa the beatles, am ignorat trupa tot timpul liceului. numai cand vedeam dementa din ochii lor imi trecea tot cheful de ascultat.

in fine... mi-a trecut. the long and winding road este ultimul single lansat de beatles. este o balada simpla, de pe miticul let it be, cantata (vocal) integral de mccartney. are o poveste interesant. piesa sta la baza unuia dintre motivele despartirii. este compusa de mccartney. intr-o maniera simpla, cu o productie simpla. deloc extravaganta.

materialul albumului ajunge pe maine lui phil spector care hotaraste sa faca unele schimbari. una dintre cele mai dramatice s-a produs la the long and winding road. spector a adaugat orchestra simfonica si corul, fara acordul trupei. a folosit aproape 20 de viori, 4 viole, 4 violoncele, trei trompete si un cor format din 14 voci.

la o saptamana dupa ce mccartney a ascultat varianta lui spector, trupa the beatles se despartea.

termenul, cel putin in acceptiunea mea, este cam vag. pentru mine, in anii 80 cu exista notiunea de pop, atat de bine definita. asa ca, vederile mele despre new wave sunt extrem de liberale si flexibile. in oala asta as baga si siouxie si duran duran. chiar daca, mai degraba se pot incadra la post punk, respectiv pop.

prima fomatie descoperita de mine a fost duran duran. primul disc. girls on film. si prietenia a fost pe viata.

meritul unei trupa ca duran duran este imens. aparuta la inceputul erei MTV, duran duran a adus new wave-ul in mainstream. iar lucrul asta este imens. planet earth a devenit instant hit in marea britanie si america.

alphaville este alt exemplu. primul album a facut furori.

din pacate rulajul excesiv a 2-3 piese ne face sa stambam din nas. cu toate astea forever young este un disc care dupa 25 de ani nu a imbatranit sau mai bine zis a facut-o extrem de frumos. ridurile de expresie nu-s atat de evidente. fallen angel este preferata mea.

in perioada aia am facut o colosala confuzie in alphaville si ultravox. un geambas de muzica imi oferise o caseta cu ultravox/lament pe post de alphaville.

am indreptat greseala destul de repede. am vazut dance with tears in my eyes pe un final de caseta video. si m-am lamurit. mi-e greu sa aleg o piesa. totusi lament m-a impresionta cel mai tare la vremea aia.

synth-pop mai degraba decat new wave, dar dupa cum spuneam termenul este larg. kajagoogoo...

primul lor disc, un imens succes. apoi limahl s-a hotarat pentru o cariera solo. urmarea? nu atat de reusita. totusi discul doi are 3 cel putin 3 piese de rezistenta. preferata mea: turn your back on me

pentru new order ar trebui un capitol special. atat de imensi imi par acum. intalnirea cu ei s-a facut razant. in cercul din fata magazinului muzica era un tip care intotdeauna asculta altceva decat ceilalti. din gura lui am auzit pentru prima data cocteau twins, siouxie sau new order. era un tip slabut, purta pe vremea aia barba di quatro giorni, iar "prietena" lui sigur mirosea a after shave. era entuziasmat de technique.

imprietenirea cu trupa a venit mai tarziu, datorita lui ovidiu roatis (unul dintre cei mai creativi oameni de radio din prima jumate a anilor 90). de pe technique imi cam plac toate. insa vanishing point este senzationala. este un contrast fantastic. melodia te scoala de pe scaun, este dansanta 100%. versurile sunt insa intr-un contrast izbitor cu melodia. dansezi si pe refren canti: "my life ain't no holiday/i've been through the point of no return/i've seen what a man can do/i've seen all the hate of a woman too".

siouxie and the banshees este o trupa pe care mi-a indrodus-o pe gat fosta si actuala mea colega alina dimitriu. nu mai stiu exact care-i prima piesa ascultata cu ei. cred ca preluarea passenger. ma rog...

tinderbox l-au luat de la coloane de la romana. pe caseta. preferata mea: cities in dust. minunata deschiserea cu syntetizatorul care imita sunetul de clopot.

in final revin la o piesa pe care am postat-o si ieri. i am a camera. pentru a vedea ca etichetele de genul new wave, progressive, post punk nu-s decat niste conventii. atat timp timp cat muzica se sustine singura.

anii de glorie ai rock-ului progresiv au fost in decada 7. piese de peste 6-7 minute, lucrari epice, poeme cantate. lumea avea rabdare sa asculte piese lungi. pana cand a aparut punk-ul, care a capacit definitiv, pentru publicul larg, rock-ul progresiv. nu am putut sa descopar muzica asta in anii 70, eram prea mic, insa am recuperat puternic in 80.

king krimson a fost o intalnire ciudata. ciudata pentru ca prima piesa ascultata, a fost si singura ce-mi place.

epitaph un poem, o lucrare. la asta contribuie si textierul peter sinfield. vocea lui greg lake este perfecta

The wall on which the prophets wrote
Is cracking at the seams.
Upon the instruments of death
The sunlight brightly gleams.
When every man is torn apart
With nightmares and with dreams,
Will no one lay the laurel wreath
As silence drowns the screams.

Between the iron gates of fate,
The seeds of time were sown,
And watered by the deeds of those
Who know and who are known;
Knowledge is a deadly friend
When no one sets the rules.
The fate of all mankind I see
Is in the hands of fools.

Confusion will be my epitaph.
As I crawl a cracked and broken path
If we make it we can all sit back
And laugh.
But I fear tomorrow Ill be crying,
Yes I fear tomorrow Ill be crying.

van der graaf generator, este un generator electrostatic descoperit in 1929 de fizicianul robert j. van der graaf la universitatea princeton.

din punct de vedere muzical, este o trupa de rock progresiv, o combinatie eclectica. baza este peter hammil (voce, chitara, pian). albumul trei h to he, who am the only one, a fost prima mea descoperire van der graaf. h to he, face referire la fusiunea nucleului de hidrogen pentru a forma heliu. albumul este deschis de killer, povestea unui peste ucigas (evident) ce traieste pe fundul marii.

trupa cu yes nu am descoperit-o cu anderson vocal. drama este singurul disc fara jon anderson vocal. trevor horn canta pe drama.

in vremea aia am facut greu diferenta intre el si anderson. netul era inexistent, iar cei care mai stiau cate ceva despre trupe, tineau pentru ei. diferenta s-a facut abia dupa 90125, tormato dar mai ales dupa close to the edge. normal, ca si eu, la randul meu, am tinut secreta aceasta descoperire epocala. drama mi-a placut din prima si poate cel mai mult dintre toate discurile yes. rock-ul progresiv era in declin, iar pe discul asta trecerea catre alte culoare muzicale este clara. into the lens este o compozitie horn/downes.

genesis are doua perioade distincte. cea cu gabriel si cea fara (evident).

prima, mult mai creativa. selling england by the pound l-am cumparat de la un smecher din fata magazinului muzica. seara pe intuneric. ca sa nu vad cat este de zgariat discul. am dat pe el 350 de lei. in anul ala, 86, cu banii astia mergeam la pizza la trifoias de vreo 12 ori. o pizza costa 17-18 lei, plus un pahar cu apa tonica 4 lei, plus ciubuc pana la 25 de lei. normal ca l-am injurat pe cel care-mi vanduse discul. de morti, raniti, mama, sotie. am discul asta si azi, a fost ultima mea teapa in materie de viniluri. este minunat, este o colectie de mici povestiri, o colectie (gabriel a scris niste versuri senzationale). insa este la randul sau si extraordinar album rock. i know what i like (in your wardrobe) este prima piesa de top a trupei genesis.

i know what i like este piesa care a prefigurat evolutia trupei genesis dupa plecarea lui gabriel. piesa mai scurte, concrete. dar cred ca este si punctul de plecare, ca inspiratie, a unei alte trupe, marillion.

si in cazul marillion se poate vorbi despre o fish era. mult mai elaborata si sofisticata. cred ca intre el si gabriel se poate face bine merci o paralela. kayleigh a intrat pana si-n topul bravo (o revista nemteasca unde mai vedeam clasamente dar mai ales mai luam cate un poster cu bustul sabrinei). heart of lothian/wide boys am confundat-o evident cu o piesa genesis. cu toata ca-mi parea ceva dubios. abia dupa ce am vazut concertul asta m-am lamurit. evitasem marillion ca mai toate piesele pe care le vedeam in bravo.

fantomele trecutului te urmaresc mereu. ma rog, nu-s fantome... dar de urmarit cu siguranta o fac. toata decada 80 a fost una de ping pong. nu am putut, sa fiu dedicat unui anume gen. distanta de la black sabbath la yazoo, ce-i drept, e una imensa. insa asa a fost perioada aia pentru mine. azi fac un soi de remember al trupelor hard'n'heavy, care m-au impresionat in anii aia.

o sa incep cu black sabbath... si nu cu ozzy. nu. cu dio.

sabbath are o influenta majora in sunetul hard si heavy. o greutate-n sunet. teribila. este ca si cum, cineva te tranteste la pamant, apoi se aseaza cu fundul pe pieptul tau. respira daca mai poti. heaven and hell m-a fascinat de la prima ascultare. faptul ca un mititel precum dio dezvolta o asemenea forta a fost pur si simplu fascinant.

ce-l atrage pe un pusti de 15? un tip care face pipi pe statui si rupe gatul la porumbei pe scena sau unul ce canta cuminte si banal. evident ca primul. ozzy osbourne a facut si incercat cam tot. drog, alcool, femei, sinucidere...

primele doua discuri sunt reprezentative 100% pentru curentul heavy metal. bark at the moon, primul disc fara rhoades (randy, chitarist si bun prieten al lui ozyy, mort intr-un accident tragic in 82, poate primul chitarist care a introdus muzica clasica in heavy metal) a fost un album asteptat. jack e. lee a fost inlocuitorul lui randy, iar albumul nu s-a ridicat la nivelul primelor doua, doar butaforia (ozzy deghizat in lup) l-a ajutat sa ajunga pe MTV. totusi, you're no different se desprinde din stereotipia albumului.

made in japan mi-a facut intrarea la deep purple. nu am inteles nimic la vremea aia. totul era prea tare si prea repede. abia la child in time am tresarit putin. mai tarziu am revenit si am descoperit aroma. si bucuria de a-mi teroriza vecinii. mai ales.

knocking at your back door vine de pe albumul de reunire in cea mai buna formula (gilan/blackmore/lord/paice/glover). si pe asta l-am asteptat cu sufletul la gura. insa parca purple nu mai era purple. cautand pe net am gasit o varianta, interesanta e prea putin spus, la smoke on the water. o desfasurare impresionanta. celebrul rif de chiatara este preluat si amplificat de london symphony orchestra. magic...

eddie van halen a redefinit sounetul chitarii electrice cu un procedeu numit tapping. prima perioada van halen se incheie odata cu plecarea solistului david lee roth si cu albumul 1984 (lansat din pacate cand thriller-ul lui jackson avea varful de vanzari). urmatorul, 5150, avea sa le aduca prima pozitie in billboard.

sammy hagar ii lua locul lui roth. albumul, sub forma de vinil, l-am procurat abia in 88, intr-o duminica inuman de geroasa si de insorita de februarie. pana seara, vecinii se familiarizasera deja cu el. love walks in este una dintre cele doua balade de pe album. intresanta este varianta live, unde hagar trece la chitara si eddie la clape. una dintre baladele care mi-au marcat adolescenta...

cand derek riggs il desena pe eddie pentru coperta de single running free (primul single lansat de maiden) din viitoarea mascota, trupa developa doar mana. chipul lui eddie trebuia sa ramana necunoscut pana cand isi lansau albumul.

misterul a disparut odata cu aparitia fetei lui eddie.

fata lui eddie a evoluat de la album la album. de fiecare data altfel. in 86, maiden propune un eddie cyborg. in concordanta cu dezvoltarea muzicala a grupului care decide sa foloseasca sintetizatorul. rezultatul? un soi de heavy ce migreaza alocuri spre progresiv. favorita mea: heaven can't wait.

los angeles a avut asupra mea un impact extrem de puternic. dupa destui ani, un francez imi atragea atentia total. l-au comparat imediat cu gainsbourg si cred ca paralela asta nu i-a adus liniste. mai curand cred ca a resimtit-o ca pe o enorma presiune.

asta nu ma impiedica sa gasesc cateva piese absolut adorabile. los angeles, una dintre cele mai bune piese pop franceze din ultima decada. apoi les cerfs volants. sampla din mijlocul piesei este din river of no return si este cantata de marilyn monroe. este montata peste piesa briliant. ambele piese sunt de pe primul disc al lui biolay, rose kennedy. apoi negatif, piesa de final de film ( pourquoi (pas) le bresi?), inclusa si pe albumul cu acelasi titlul. genul de piesa pe care o astepti la finalul genericului. une chaise o tokyo, clipul transpira gainsbourg, ca si productia piesei, ceva mai solara decat cele de dinainte. mon amor m'a baise, pop 100%

show-ul u2 s-a mai rodat putin. marimea scenei face foarte grea comunicarea intre membrii trupei, asa ca la prinmele concerte au fost ceva suprapuneri.

set list-ul este generos. 23 de piese. asta au cantat aseara pe san siro, la milano:

nu stiu prin ce imprejurari, azi la ipod am ascultat numai travis.

am in ipod 9 piese, pe care pana acum le-am ascultat cand si cand, atunci cand au picat random. niciodata puse una dupa cealalta. azi insa, playerul mi-a oferit o surpriza de 35 de minute. o placere, o redescoperire a unui mare grup. toate-s frumoase.. sing este dulceaga, driftwood eterica, closer trista, why does it always rain on me? amaruie, walking on the sun putin sofisticata, my eyes organica, flowers in the window pasionala, turn tragica si peste toate side care strange tot si pe care versul ...but life is a major and a minor key o face, cel putin pentru mine, o mica bijuterie de aproape 4 minute.

http://www.youtube.com/watch?v=ZkW_SR7SgiE

enjoy...

oua ochiuri. facute la foc mai mult mare decat mic. galbenusul ramane uleios iar albusul capata o crusta pe margine. nu-l scurgi foarte bine, astefel incat sa mai ramana putin, da' putin ulei cand il pui in farfurie. il pudrezi cu parmezan si rasnesti niste piper. mozaic. spargi galbenusul cu o bucatica de paine si intingi...

m, m, m...

angels and airways - the adventure

e din 2006, suna extrem de bine si live. http://www.youtube.com/watch?v=P7B1XE0svCI

the editors - blood

2008 live at glastonbury http://www.youtube.com/watch?v=-Bag6lTOPfU&feature=related

james - sit down (my top 10 ever)

poate cea mai buna varianta live http://www.youtube.com/watch?v=WId0WS48JgM

ian brown - f.e.a.r. (my top 10 ever)

http://www.youtube.com/watch?v=AyDpu5zuAvQ&feature=related

kraftwerk - computer love

inregistrarea are 28 de ani http://www.youtube.com/watch?v=9RwZcYpn4_E

mgmt - electric feel

duo din new york. a nascut controverse in legatura cu pronuntia numelui. trupa si casa de discuri confirma ca pronuntia corecta este em ge em te, pe cand revista rolling stone sustine varianta management http://www.youtube.com/watch?v=hUnHsc4l9ic&feature=related

richard hawley - the ocean

varianta video este usor mai dinamica decat cea de pe disc. si o idee mai scurta. este genul de piesa pe care ascultand-o, ai impresia ca oricand, oricum poti zbura

You lead me down, to the ocean
So lead me down, by the ocean

You know it's been a long time,
You always leave me tongue tied
And all this times for us
I love you just because

You lead me down, to the ocean
The world is fine, by the ocean

You know this time's for real
It helps the heart to heal
You know it breaks the seal of the talisman that harms
And so you look at me and need
The space that means as much to me

So lead me down, to the ocean
Our world is fine, by the ocean

You know the way it is in life, it's so hard to live up to
So why are you still dressed in your mourning suit
I assume, I assume

You'll lead me down, to the ocean
Don't leave me down, by the ocean
The ocean.

Here comes the wave, here comes the wave
Here comes the wave, down by the ocean

The ocean (repeat to fade)

http://www.youtube.com/watch?v=ynf0ERJVB9I

cafeaua de duminica dimineata... cu multa, multa, multa inghetata...

verde de micul paris...

goooool...

bucurestiul vesel... de pe terasa ralucai...

nu stiu ce pacate a facut mama mea in timpul sarcinii, de m-a facut asa de pofticios. bolnavicios de pofticios. este deajuns sa-mi spui pizza sau paste sau inghetata, ca in gura mi se strange apa. visez la ele cu ochii deschisi... anul asta am experimentat o gramada de lucruri, iar faptul ca au si fost mancate, mi-a dat curaj. sa le enumar: paste cu sos de carne, tarta cu fructe, lasagna vegetariana, somon la cuptor in marinata de tequila cu orez basmati si salata de rucola, somon la gratar cu garnitura de mazare cu menta si parmigiano, salata de portocale si jamon si mozarella, ananas cu zahar brun si menta, cornuri cu salata de creveti (si cu grapefruit si cu castraveciori), frape glace, un soi de inghetata cu smantana, mascarpone si menta, ciabatta cu unt cu sare de mare la care am pus si niste rucolla, salata de rosii multicolore cu oregano proaspat si paine negrea calda,chec de albuse cu glazura de smantana cu coaja de portocala, salsa pe rosii de paine neagra, oua benedict... cred ca am uitat ceva dar nu-i relevant...

va ziceam de pofta... o prietena a poftit la pizza. normal ca si eu odata cu ea, apoi la paste. hop si eu. aseara dupa un mic somn de frumusete, m-am trezit luminat. voi manca paste. nu stiam unde precis, aveam in gand sa-mi fac ceva acasa. simple. cu piper negru proaspat macinat si parmigiano si poate 2, 3 frunzulite de busuioc. insa am iesit din acasa si am esuat la vapiano. este un soi de restaurant in care vezi cu ti se prepara mancarea. aseara am ajuns la concluzia ca-mi plac restaurantele cu bucataria deschisa. sa vezi tot. am stat si m-am uitat, ca un negru in fata caruia invarti mataniile. inainte mea un tip isi comandase paste carbonara. am stat sa ma uit cum bucatarul a pus oul in tigaie si l-a spaaaart... si nu s-a coagulat. a ramas cremos. hmmm, o sa incerc si eu asta. apoi am urmat eu. totul a durat 5 minute. atat. nu mai mult. seminte de pin, calite-n ulei de masline, sos pesto. simplu de tot. am ales niste paste integralale, spirale, pentru ca tot timpul am impresia ca pastele contorsionate sunt imbracate mult mai bine de sos. pastele erau proaspete, au fost fierte in 3 minute si rasturnate-n tigaie. s-a amestacat putin, o pudra de piper proaspat macinat, parmigiano si... si am mai agaugat eu putin ulei de masline, extrem de condimentat. ce sa spun? impecabil.

acum, intr-un soi de mimetism, as vrea sa repet si eu reteta. punem pariu ca mie imi ia mai mult de un sfert de ora? niciodata, da' niciodata timpul recomdandat intr-o carte de bucate nu s-a potrivit cu cel din bucataria mea. la mine,timpul parca se dilata. daca in carte scrie 10 minute, mie imi iese-n 20. daca scrie 50 la mine dureaza o ora 20. nu-i asta problema. pan-la urma iese. si cu gradatiile de la cuptor m-am incurcat la inceput. treapta 3, 4? la mine-s grade. noroc ca-s si retete in care se indica gradele. am vreo certitudine ca ale mele sunt la fel ca ale lor? deloc. si apoi flacara de la aragaz. foc iute? adica la max nu? se calesc la foc uite 30 de secunde. din nou tre sa inmultesc timpul cu 2, cu 3.

 ooofff ce viata grea mi-am ales. sa gatesc...

ps... scuze pentru scrierea produselor in graba. mi-e tare foame... si inca ceva... ma gandesc ca daca tot m-am chinuit sa le fac (am poze sa stiti) o sa le si scriu. si poate le adun intr-o carticica umoristica.

pss am uitat de painea prajita cu unt si cu dulceata de cirese amare. m, m, m