anii de glorie ai rock-ului progresiv au fost in decada 7. piese de peste 6-7 minute, lucrari epice, poeme cantate. lumea avea rabdare sa asculte piese lungi. pana cand a aparut punk-ul, care a capacit definitiv, pentru publicul larg, rock-ul progresiv. nu am putut sa descopar muzica asta in anii 70, eram prea mic, insa am recuperat puternic in 80.
king krimson a fost o intalnire ciudata. ciudata pentru ca prima piesa ascultata, a fost si singura ce-mi place.
epitaph un poem, o lucrare. la asta contribuie si textierul peter sinfield. vocea lui greg lake este perfecta
The wall on which the prophets wrote
Is cracking at the seams.
Upon the instruments of death
The sunlight brightly gleams.
When every man is torn apart
With nightmares and with dreams,
Will no one lay the laurel wreath
As silence drowns the screams.
Between the iron gates of fate,
The seeds of time were sown,
And watered by the deeds of those
Who know and who are known;
Knowledge is a deadly friend
When no one sets the rules.
The fate of all mankind I see
Is in the hands of fools.
Confusion will be my epitaph.
As I crawl a cracked and broken path
If we make it we can all sit back
And laugh.
But I fear tomorrow Ill be crying,
Yes I fear tomorrow Ill be crying.
van der graaf generator, este un generator electrostatic descoperit in 1929 de fizicianul robert j. van der graaf la universitatea princeton.
din punct de vedere muzical, este o trupa de rock progresiv, o combinatie eclectica. baza este peter hammil (voce, chitara, pian). albumul trei h to he, who am the only one, a fost prima mea descoperire van der graaf. h to he, face referire la fusiunea nucleului de hidrogen pentru a forma heliu. albumul este deschis de killer, povestea unui peste ucigas (evident) ce traieste pe fundul marii.
trupa cu yes nu am descoperit-o cu anderson vocal. drama este singurul disc fara jon anderson vocal. trevor horn canta pe drama.
in vremea aia am facut greu diferenta intre el si anderson. netul era inexistent, iar cei care mai stiau cate ceva despre trupe, tineau pentru ei. diferenta s-a facut abia dupa 90125, tormato dar mai ales dupa close to the edge. normal, ca si eu, la randul meu, am tinut secreta aceasta descoperire epocala. drama mi-a placut din prima si poate cel mai mult dintre toate discurile yes. rock-ul progresiv era in declin, iar pe discul asta trecerea catre alte culoare muzicale este clara. into the lens este o compozitie horn/downes.
genesis are doua perioade distincte. cea cu gabriel si cea fara (evident).
prima, mult mai creativa. selling england by the pound l-am cumparat de la un smecher din fata magazinului muzica. seara pe intuneric. ca sa nu vad cat este de zgariat discul. am dat pe el 350 de lei. in anul ala, 86, cu banii astia mergeam la pizza la trifoias de vreo 12 ori. o pizza costa 17-18 lei, plus un pahar cu apa tonica 4 lei, plus ciubuc pana la 25 de lei. normal ca l-am injurat pe cel care-mi vanduse discul. de morti, raniti, mama, sotie. am discul asta si azi, a fost ultima mea teapa in materie de viniluri. este minunat, este o colectie de mici povestiri, o colectie (gabriel a scris niste versuri senzationale). insa este la randul sau si extraordinar album rock. i know what i like (in your wardrobe) este prima piesa de top a trupei genesis.
i know what i like este piesa care a prefigurat evolutia trupei genesis dupa plecarea lui gabriel. piesa mai scurte, concrete. dar cred ca este si punctul de plecare, ca inspiratie, a unei alte trupe, marillion.
si in cazul marillion se poate vorbi despre o fish era. mult mai elaborata si sofisticata. cred ca intre el si gabriel se poate face bine merci o paralela. kayleigh a intrat pana si-n topul bravo (o revista nemteasca unde mai vedeam clasamente dar mai ales mai luam cate un poster cu bustul sabrinei). heart of lothian/wide boys am confundat-o evident cu o piesa genesis. cu toata ca-mi parea ceva dubios. abia dupa ce am vazut concertul asta m-am lamurit. evitasem marillion ca mai toate piesele pe care le vedeam in bravo.
