este o intrebare postata pe unul dintre blogurile pe care intru. "sharingul" presupune oferirea muzicii, fara a avea foloase materiale. si totusi... este sau nu piraterie?
pentru asta trebuie sa ne raportam la un sistem. casele de discuri, considera lucrul asta ca piraterie. discurile apar pe net, inainte ca labelurile sa le lanseze in forma fizica. cele mai recente exemple, u2 si depeche mode, aparute pe net cu 15-20 de zile inainte de lansearea fizica. asta in conditiile in care ambele case de discuri au anjajat o armata de detectivi electronici. exemplu radiohead se pare ca nu i-a molipsit pe "granzi". atitudinea u2 mi se pare deplorabila. bono sustine cauza a milioane de flamanzi, insa nu gaseste o formula de a "shrerui" muzica altor milioane de fani. sunt printre fanii u2 oameni care cotizeaza anual 50 de euro. ce primesc in schimbul lor? prioritate si preturi mai mici la cumparea de bilete si un "colector" u2 cu fete B de single. u2 a devenit o antrepriza gurmanda. totul este gandit pentru profit. cazul depeche este si el asemanator. surse de la mute records spun ca s-au cheltuit cateva milioane de euro pentru protejarea noului material. rezultatul? piesele au inceput sa se scurga pe net, una cate una, incepand cu wrong. cu aproximativ 3 saptamani inaintea lansarii oficiale, intreg albumul se gasea pe net. radiohead a avut curajul sa-si puna marfa pe net. si fiecare s-o "aprecieze" cu cat doreste. pentru "granzi" si case majore "sharingul" provoaca pierderi. nu s-a gandit poate nimeni ca cel 5 milioane folosite de mute pentru protejarea materialului depeche sa fie directionate catre o strategie de vanzare legala, oficiala, pe net, la un pret cat mai mic.
pentru un artist debutant, netul reprezinta colacul de salvare. in conditiile de criza, in care labelurile pun la bataie bugete din ce in ce mai mici pentru debutanti, netul este supapa. de la ei pleaca catre rapid share, megaupload, albumele. blogherii nu fac decat sa popularizeze niste link-uri, care practic nu le apartin. si atunci? fac sau nu piraterie? e greu de spus.
lucrurile nu merg intr-o directie luminoasa. libertatea de informare, tinde sa devina o expresie goala. UE pregateste si o mica surpriza detinatorilor de cititoare mp3. trecerea granitei cu un ipod plin cu muzica ne poate costa mult intr-un viitor nu foarte indepartat. asa ca expresia "ai ceva de declarat...in ipod?" o sa faca furori.
spuneam şi pe last.fm: "vreau să plătesc drepturi de autor!"
Desigur, îmi e absolut imposibil să cumpăr atâtea cd-uri câtă muzică aş vrea să ascult.
Blogurile de muzică, în ceea ce mă priveşte, nu au făcut decât bine trupelor a căror muzică au împărţit-o cu generozitate. Pentru că, bazându-mă pe cronicile lor şi mai ales pe link-urile lor, triez muzica pe care vreau să o cumpăr. Totuşi, blogurile popularizează nişte link-uri, bineînţeles, după ce le-au descărcat pentru review. Ceea ce chiar este piraterie.
Cât despre debutanţi, ăăă...da, cred că n-au nici o şansă de distribuire internaţională a celor câteva cd-uri pe care îşi permit să le facă. Ghinion, trebuie să-şi dea munca pe gratis de bună voie. Măcar există bloguri de muzică să le promoveze numele :))