nick hornby are o cartulie ce se numeste 31 songs. in ea, omul explica, extrem de rafinat, elegant de ce ii plac lui cantele astea. este o carte de referinta pentru cronica muzicala. in ea, se gaseste un capitol in care hornby vorbeste despre bob dylan, fara sa fie fan. relaxat, degajat.
demersul lui hornby m-a influentat intr-o oarecare masura si m-am decis sa ascult dylan cu mai multa atentie. nu ma omor dupa el. insa cele trei piese care urmeaza m-au doborat.
http://www.youtube.com/watch?v=d-5JvACzGp8 (knoking on heaven's door) mult mai actuala de cat varinata guns'n'roses sau cea a lui eric clapton. cele doua nu au suflul lui dylan.
http://www.youtube.com/watch?v=VfF0uHekcc8 (lay lady lay) folosita de curand intr-o reclama. este curios cum te macina o astfel de piesa. o asculti si nu reactionezi pe moment. insa samanta a fost plantata. iar reactia vine cand te astepti mai putin. are ceva subliminal in ea. teribila...
http://www.youtube.com/watch?v=DnhV-LcVvUc (most of the time) folosita si pe coloana sonora de la high fidelity (tot hornby sa traiasca). impresioneaza intregul. nimic complicat in principiu. insa amestecul este genial.
