deci m-am plimbat putin cu scaunul. de fiecare data cand se intampla asta, rememorez fiecare cutremur la care am luat parte. 77, 86, 90, etc, etc... nu stiu daca ceva lume gaseste ceva amuzant in cutremure dar mie mi se intampla sa ma gandesc cu "placere" la cel din 90.

lucram la sectia 8 turnatorie (de fonta dragilor) basarab. ca sa va faceti o impresie, unde este acum idm basarab... sau autogara basarab. o sectie unde se turna fonta si unde cam 60% din personal era navetist iar vreo 40% avusese probleme cu justitia (viol, omor, furt, delapidare). in acea minunata zi de mai eram impreuna cu 4 baieti pe acoperisul sectiei. in mod oficial trebuia sa lucram "la degajarea" acoperisului de nisip. dupa o saptamana de carat la roabe de nisip ni se cam luase de munca la mare inaltime. acoperisul era aproape curat si ne pregateam sa lucram la scurgeri. adica sa perforam un perete de beton de vreo 40 de cm doar cu ciocane, dalti si niste rangi. dupa cum se observa revolutia tehnologic era la ea acasa la sectia 8 basarab.

asa ca planul era altul pentru ziua aia. putin fotbal pe acoperis si niste bere de vis a vis (fabrica de bere grivita). numai ca am inceput cu sfarsitul. adica cu berea. la jumate, proaspata, de abia imbuteliata, nici rece nici calda, numa buna de pus la gura si terminata sticla. stiu ca umblau tot felul de legende, de bere cu gust de ulei. eu unul nu am prins asa ceva de la bere grivita. gustul ala de bere nu-l regasesc deloc azi. sa revin... dupa vreo 3 sticlute, partea mea, am cam obosit. ceilalti colegi aveau medalie de consumatori fruntasi si erau pe la tura 5, constand ca "futu-i nu ne-a ajuns o naveta de bere". urcata pe acoperit cu un sistem extrem de ingenios cu scripeti. stateam aliniati ca niste carnati, mai faceam cate un pipi. normal ca pe acoperis, ca doar verificam daca sunt scurgeri (se sa-i facem traversam o perioada secetoasa). era liniste, unul dintre colegi fuma linistit si povestea cum vrajea cu "suedezul" sau de 25 de cm gagici. cum lesinau unele, poveste palpitanta, intrerupta doar de cate un part sau ragait.

la un moment dat s-a auzit un vuiet. apoi a inceput valsul. eram asezati in fund. cu toate astea primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa zic "ba nu mai misca masa". care masa? "ba care balambane neonul" ne-a apucat rasul, care ne-a inghetat dupa ce am auzit urletele colegilor care lucrau in sectie. cu greu ne-am ridicat si ne-am uitat peste balustrada. oamenii ieseau din sectie precum o turma de vite. manate din spatede ceva infiorator. chiraiau, urlau, se calcau in picioare. ochii erau scosi din orbite si altceva mai bun nu am avut de facut decat sa radem de ei. radeam ca niste disperati. am ras vreo 10 minute dupa care usor, usor am inceput sa realizam situatia. dupa ce strigaseram ca disperatii "ba ce fata aia", "muie lu ciriblan", "vitelor, muuuuuu", "boilor", "vacilor" efectul berii a disparut ca prin farmec. eram inconjurati de sticle goale (trebuia coborata naveta de pe acoperis) si incepusera sa ne tremure picioarele. vreo ora jumate s-au rugat de noi sa coboram. nu ca nu am fi vrut. pur si simplu nu putea. picioarele tremurau in asa hal, incat nu puteam sa incercam sa coboram pe scara gen burlan.

la aproape 2 ore de la cutremur eram in atelier si ne uitam la ce fete avem. albe, albe, albe. normal ca dupa isprava asta mergea o bere. 2, 3....