"ps am plecat cu un numar de telefon. Sa sun? sa nu sun?”

m-am frasunit eu ceva vreme pana sa sun. mai, da' de ce s-o fac? de ce sa n-o fac? intrebari cretinoide de balanta dezechilibrata. cu raspunsuri de genul: “fraiere iti pierzi timpul”, “poate avea 22-23 de ani”.

 ce sa zic? de frumoasa mea noua viitoare cucerire… pai cum sa v-o descriu… blonda cu parul roscat, nu foarte inalta, parul il avea strans in fratelli, despre imbracaminte nu vorbesc ca nu va intereseaza… nici pe mine. ochii… ei aici e o problema… dupa cum ii vazusem in fratelli pareau ca lumineaza ca pomul de craciun din piata unirii, viol spuneau ei. cam asta era imaginea tipesei care mi-a soptit “Ana…asta e numarul meu de telefon”. cam usor… astea-s glume de cantina sovietica din siberia, unde atunci cand ti se da supliment, sigur aia au fiert in ciorba si un ciorap care mai avea putin si mergea singur, de cata viata avea in el. damicelele astea dau numere de telefon aiurea. insa ce pierd? un pizda ma-tii da bou, nu mai suna boule care esti aici? am luat injuraturi mai strasnice decat asta.

bun… am dat telefon. era Ana. pe bune. cica se pregatea pentru ultimul examen, care era si cel mai greu. vai dar ce studiezi? relatii internationale… lol. presupun ca politica noastra externa pe termen scurt si mediu este in maini bune cu astfel de studente. inveti teoria la scoala iar partea practica o dezvolti in fratelli unde faci cercetare, riserci. "buna sunt ana"…bati de trei ori din gene si gugustiucul pica. gugustiucul adica je. cica e in anul 3, fac o socoteala scurta, victorie… teoretic i-as putea fi tata. ma linistesc spunandu-mi ca e doar un telefon, ca poate iesim la un ceai cu gheata, dar numai seara, ca pe caldurile astea nu poate sa faca niciun pas, ca transpira toata si nu se suporta in halul asta. ceai cu gheata? vai dar imi place. ma racoreste. dar trebuie sa mergem numai in cutare loc, evident la o terasa pe un mal de lac si care, fireste, este specializata in etalarea fitelor, tuturor snoabelor.

 snobismul asta de unde vine? de la fiere? ficat? sau de la stomac? cred ca de la stomac, pentru ca el, adica snobismul, provoaca si o constipatie cronica, pe care daca as fi doctor as tratat-o cu mici clisme parfumate din doua in doua ore, asta fiind doza soc, apoi as mari numarul de ore si asa mai departe. mi-o si inchipuiam cand vorbea la telefon… isi tuguia buzitele ca un poponet de gaina. cat de misto e terasa, are vedere spre lac, cum simte ea ca se umple de energie ori de cate ori merge acolo. asa fata mea, da-ti drumul… la lirism. mai fetita, ce plonjare compensata ti-as arata eu pe teresa aia. uite cum deviez si deja ma gandesc la prostii. mai, dupa voce, cam asta ar vrea… plonjari compensate, insurubari, desfaceri, refaceri, frangeri, alambicuri, tzucahare, flicflacuri, incrucisari in linie, gramada deschisa. ia sa mai retrogradez aleaca extazul asta. "bine draga, mergem unde vrei tu". dar la Shorley nu au ceai? ce puitii mei caut eu pe malul lacului, in terase de fite. imi descopeream si eu snobismul, odata cu el vine si constipatia, insa nu ma lasa sufletul sa-mi aplic singur o mica si parfumata clisma. alta data, la alta Ana.

si am baut ceai… pe mal de lac. fata se cunostea cu toata lumea... 

va urma...