uite ca o minune nu tine trei concerte si iata ca avem si a doua editie de best fest. cate surprize pe lista, cel putin pentru mine. reunirea nsk, nouvelle vague, stereophonics, roisin murphy, hai cu indulgenta si manu chao.

pe nsk i-am descoperit in mansarda, undeva intre kogalniceanu si hasdeu. cat potential am vazut la vremea respectiva... si nu m-am inselat prea tare, in anul ala, 2000, au luat un premiu, oferit de rfi. concerte la paris si lisabona. concerte-n perioada aia si prin bucuresti, un disc scos, cu vreo patru potentiale piese single. nimic concretizat din punctul asta de vedere. pe casa de discuri a durut-o la basca.

asta este prima reunire serioasa a trupei, pe aia din studioul rfi n-o pun la socoteala si nici pe cea de la petrecerea feeder. o fata noua a trupei? in mare parte da. nu am auzit piese noi, insa cele vechi au avut o haina noua. in timp si in moda. mara a cantat pe patru piese, electric brother in sfarsit si-a folosit mai mult chitara aia, vasile s-a ocupat de scartaieli, matze cu samplingul, ati cu tobele lui, un mc care a dat extraordinar de bine pe varianta rockaroasa de la "trebuie sa dansam". nsk suna real, din 2008, ma intreb daca vor continua sau nu. la cat de neexploatat a fost materialul din 2000, cred ca o noua aventura, nu le-ar strica deloc.

de la nsk am fugit sa vad apollo 440, am ajuns cand se spargeau pe can't stop the rock. apollo? fuziune, amalgam, aliaj, o muzica aflata in preajma multor granite. frumos finalul, cand nu mai stiam ce van halen ascultam ain't talking bout love sau jump. frumos final.

alanis m-a dezamagit. a facut un concert pentru initiati, a cantat prea putin de pe noul album, iar ce a cantat mi s-a parut total nepotrivit. bisurile inca foarte ok.

revin maine, cand poate pun si niste poze. azi am uitat aparatul acasa. bravo mie.