prima oara am cochetat cu ideea unui concert, imediat dupa zooropa. colegul meu de pe atunci, de la delta, ovidiu roatis a facut treaba asta si i-a vazut la budapesta. acum 16 ani. a venit de acolo impresionat si mi-a povestit cam o jumate de ora cum s-au intamplat lucrurile. era perioada lui numb si stay.
am mai trecut apoi prin discoteque, beaytiful day, vertigo... pana la i'll go crazy.
anul asta, m-am hotarat, m-am razgandit, m-am hotarat si iar m-am razgandit ca intr-un final iar sa ma hotarasc. noul album u2 nu m-a impresionat prea tare, ca toate de dupa zooropa. asa ca eram putin sceptic. scepticismul mi-a fost spulberat cand am intrat pe stade de france.

kaiser chiefs incepusera de ceva vreme, am pierdut ruby, dar am ascultat the angry mob, modern way, love is not a competition, never miss a bit, pe final. fara bis, dupa care a inceput sa curga muzica... empire of the sun, bat for lashes, interpol, kings of leon.scena arata sf. dar sf tare de tot. am intrat pe o poarta care era cu destul de mult mai sus decat nivelul gazonului. am putut sa privesc tot stadionul. plin. am avut un frison si parca am vazut scene din batalia finala din matrix. scena arata ca un tetrapod, pe nivelul de sus fiind amplasat un ecran in forma de cilindru (aproximativ). in orice colt al stadionului te-ai afla vezi tot ce se intampla pe scena, ba mai mult. datorita ecranului ai tot timpul senzatia ca tie iti este adresata privirera lui bono.
pe scena au urcat pe rand. primul larry. apoi the edge si adam in acelasi timp. tensiunea a crescut, bono si-a facut aparitia iar un intreg stadion tremura, trepida. 80000 de strigate in acelasi timp. show-ul a inceput alert cu 4 piese de pe noul album. care in concert mi s-au parut mai reusite decat variantele de album. dupa magnificent bono a salutat parisul si a trecut la beautiful day pe care a incheiat-o cu o strofa din beatles (blackbird). i still heaven't found a fost acompaniata de tot stadionul, bono a lasat mai mult in grija publicului refrenul. senzatia de piele de gaina a fost imediata si de necontrolat. urmeaza desire si tot alaturi de tot stadionul... billie jean pe final apoi don't stop till get enough. reactie cu reactie a publicului. in a little while a mai temperat putin tempoul. apoi intrarea in direct cu international space station. fiecare, bono, the edge, adam si larry au pus cate o intrebare unui membru diferit al statiei orbitale. comandantul, seful echipajului, nu stiu cum sa-l numesc, frank de winne (ambasador unicef si astronaut) a raspuns la prima intrebare adresata de bono. de winne este si membru ONE. unknown caller, the unforgetable fire (prima auditie a piesei a fost tot intr-un concert de la paris, cand larry era "just a kid"), city of blinding lights, vertigo, i'll go crazy. sunday bloody sunday a fost dedicata iranului, pe imensul cilindru, pe un fond verde (atat irlanda cat si iranul au verde printre culorile steagului) s-au plimbat mesaje in araba, luminile si ele au devenit verzi. a urmat pride. cutremur la refren "in the name... of love, one pride in the name of love". apoi bono a incetinit iar tempoul cu walk on. zeci de tineri purtand masti cu chipul lui aung san suu kyi au intrat pe scena. imensul cilindru proiecta imagini cu fata ei. mesajul este simplu si clar: aung san suu este in fiecare dintre noi.

si urmeaza primul bis...
bono l-a introdus pe arhiepiscopul desmond tutu (al doilea sud african castigator al premiului nobel pentru pace). where the streets have no name imi produce acelasi efect necontrolabil de piele de gaina. urmeaza one...
si al doilea bis. ultraviolet si un bono costumat intr-o haina plina de leduri. microfonul cobora din varful tetrapodului. with or wihthout you implica din nou la maxim publicul care canta. ploua. explodam vocal. urmeaza moment of surrender. nimeni nu se misca, cu toate ca simteam ca-i ultima piesa. la final o reverenta a celor patru in fata publicului si plecarea catre culise. nu am senzatia asta deloc. din orice punct al stadionului, datorita ecranului cilindric u2 se apropie de noi. o fluturare de mana si... gata!










Am auzit ( la radio guerila) ca ai fost la concertul U2 felicitarii , ma bucur ca unii apuca sa mearga sa ii vada live
Nu sunt fan inrait dar imi place muzica lor , sper candva sa apuc un concert de al lor live
numai bine ,Mihaela
merita tot efortul sa-i vezi...
din pacate mai am 1 luna si ceva pana la nunta si nu ma bag la nici o cheltuiala , rau imi pare doar ca sotul meu nu este atras de concertele live