ziua 2 o s-o rezum doar la nouvelle vague. pentru ca asta m-a lovit extrem de tare. am descoperit trupa asta aproape simultan cu cea mai buna prietena a mea, micaela, mare amatoare de "languroase". ea vazuse o prezentare pe fashion tv si atentia i-a fost distrasa de in a manner of speaking. a sapat si a aflat, ca e vorba de tuxedomoon, in original, preluata acum de o banda frantuzeasca cu multe gagici necunoscute care dau voci, pe piese din anii '80. nouvelle vague. eu citisem in lesinrocks niste cronici dragute si dadusem in urmarire generala primul lor album. de aici si pana la a difuza la rfi, intr-o roatie enervant de mare, in a manner of speaking nu a fost decat un pas.

primul album a fost facut de cei doi producatori ai proiectului, ca o compilatie ideala pentru o vara. primirea albumului de catre critica, dar mai ales de catre public, a facut fireasca continuarea. un disc doi, usor mai variat, cu o productie mai plina, cu mai multe instrumente.

4 instrumentisti si doar 2 soliste, intr-un show pe care l-am ales in detrimentul celor de la kaiser chiefs. ce simpla pare uneori muzica. instrumente putine, baterie, cello-contrabass, chitara acustica si clape. mult feeling insa si caldura.

piesele, usor uniformizate, intro, voce de gagica, chitara au insa farmecul lor. te transporta cu 30, 25, 20 de ani in urma, intr-o forma moderna. niste urechi virgine pot sa jure si sa bage mana-n foc ca don't go (yazoo) sau sweet dreams (eurythmics) sunt piesele nouvelle vague. insa, cel putin la concertul asta, urechile virgine au fost extrem de putine. lumea stia versurile, a cantat, a dansat. s-a simtit bucurie, oamenii era zambitori. si uite cum ajungem sa ne bucuram de lucrurile normale. cand o mie de oameni canta refrenul la love will tears us apart nu poti decat sa te bucuri. cand tot mia asta amarata de oameni, aplauda pentru un bis din nou te bucuri.

azi putina normalitate. maine putin mai multa, alaturi de ceva mai multi oameni si poate nu vom mai spune asa des "futu-ti mortii ma-tii de tara de cacat"