e ceva vreme de cand astept lansarea alexandrinei. om de lut m-a vrajit din prima. iar asteptarile pentru concertul de aseara au fost imense. insa... am inceput sa stramb din nas imediat ce am ajuns in silver ch. unde... inca trona maaaaaaaaaaaaaare afisul cu... vasile seicaru. unde... in sala erau mese si nu te puteai misca. mi-am zis ca astea nu-s decat niste probleme inchipuite. concertul a intarziat o ora si un pic, la 9, cat era anuntat, pe scena nu era mai nimic. timp de o ora am urmarit un du-te vino, de scos mese din sala, de paaardon, paaardon, imi dati si mie voie sa trec cu scaunele astea...

m-a bucurat insa coada de la intrare. 20 de metri de sir indian, cu lume placuta, de la tinere "emofile" la "intelectuale hemofile". lucrurile au inceput sa se aseze, usor usor, iar pe la 10 si un pic, au aparut muzicienii. dupa un inceput eteric, bine inchegat, alexandrina si-a facut aparitia. rochie lunga, de culoare deschisa. a inceput cu om de lut. insa surpriza... de pe scena se auzea doar un mormait. distingeai greu cuvintele. cu toate ca instrumentele se auzeau ok. chestia asta a durat pret de vreo 2-3 piese, dupa care vocea si-a mai revenit putin. hmmmm... extrem de amestecat. ochestratia mi s-a parut excelent facuta. asta inseamna respect pentru public si profesionalism. ce am auzit in concert, este mult, mult peste disc. vocea parca nu era a ei. parca era altcineva pe scena, cuvintele se distingeau cu greu si doar unul din patru. aiurea sentiment. frustrant.

mi-am imaginat concertul asta ca pe ceva intim, in care o respiratie, o nota de chitara, o soapta, o clapa de pian sa poata da un alt sens melodiei. am avut parte de povesti de genul "e cool tipa", "ce rochie simpatica", "n-o stiu, dar mi-a trimis ioana o piesa pe mail si mi-a placut", "sunt cam varza", "nu am intalnit bere fara alcool mai proasta ca asta" (subscriu). toate astea, plus 100 de altele, venite din 5 parti diferite. in timp ce alexandrina canta noi 2 sau undeva. la femei dietice (dietetice?) am hotarat sa ies.

este pacat ca alexandrina incepe cu un semirateu. e pacat, pentru ca nu-i o arista la care merge "politica pasilor mici". e o artista care trebuie fortata. iar emotia de pe scena se poate educa. in sali mari. o lansare de genul asta se preta la teatrul national. nu intr-o sala unde de calci la propriu pe picioare, unde este o miscare browniana, unde lumea este mai mult preocupata de ce bea de la bar, dar mai ales cum transporta in aglomeratia asta bautura, pana in coltul opus al salii. sper ca nu se lasa sedusa de faptul ca "asa de multa lume" a venit la lansare.

cred ca merita mai mult si infinit mai bine.