cum nici vara nu-i ca iarna si nici iarba de pe cotroceni nu-i ca mocheta de la polivalenta. postul asta trebuia sa apara unde in creierii noptii insa o saorma de dristor mi-a pus capac. asa ca la 2 noaptea am ales sa fac putin nani. dar inainte sa va spun de concert sa va zic doua vorbe despre saorma de dristor. de vita evident. ca de pui mananca sclifositele care beau apa plata cu lamaie. de fapt diferenta intre pui si vaca este mare. puiul este precum muzica preclasica sau romantica pe cand vaca seamana cu o uvertura de wagner. insa privind la cei care stateau la coada am realizat cu tristete ca oamenii habar nu au de wagner. cand porti tricou emporio si iti porti cheile agatate de degetutul mic, la care ti-a crescut unghiuta, sansele de a stii de wagner sunt nule. asa ca sa incerc alta comparatie. saorma de pui este ca muzica usoara iar cea de vita de rock-ul progresiv. "amice esti idiot?" mi-am spus din nou. incearca altceva. am gaaaaaasit... cea de pui este frageda ca tanarul ionut cercel iar cea de vaca precum stefan de la barbulesti.

buuuun. ce bun... divin gustul. nu am ales-o extrem de condimentata... am pus si patrunjel si am pudrat-o fin cu boia. doar pentru accentuarea aromelor. carnea era bine facuta, nu uscata si nici plina de zeama. cred ca trebuie sa mai lucreze doar la sosul de rosii. atat. in rest perfecto. asta ca sa se inteleaga de ce mi-a scazut avantul in noapte asta.

sa revenim la alison. care nu-i ca caili. din mai multe motive. pe caili o stim de la televizor, este star. pe alison o stiu doar initiatii. la caili am fost pe stadion, la alison in sala, cu toate ca fata merita din plin un stadion ful. public putin, jenant de putin pentru trupele de la polivalenta. mi-a trecut la un moment dat prin minte ca organizatorii au incurcat pastilele cu iarba. doar o fractiune de secunda m-am gandit la asta. si m-am mai gandit la toti care urla cat ii tin plamanii ca la radio se aude muzica de cacat, ca traim intr-un tara de cacat. la cat de multi sunt, polivalenta ar fi trebuit sa geama de ciorchinii de omuleti veniti sa-si verse prea plinul. n-a fost asa. buuun... dupa un inceput suie, o trupa ce a crescut enorm dupa venirea lui cezarica si a trecut la o perioada concreta, fara abureala, cu text, cu text foarte interesant si aici e treaba lui cezar, pe care-l consider un mare poet contemporan, deci cum spuneam dupa inceputul asta agreabil, tensiunea a crescut.

trec la goldfrapp. care a fost 10 clase peste ce m-am asteptat sa fie. imbracata destul de ciudat, cu o rochita scurtuta, cu doi ciucurei atarnand, cu manecile ca doua aripi. si prima parte a concertului asa a si fost: plananta. AandE in concert mi s-a parut mai putin parsiva, perversa si invaluitoare ca pe disc, insa cine a spus ca un concert trebuie sa fie la fel ca discul. si n-a fost asa. a fost mult mai bine ca pe disc. sunetul s-a imbibat de emotie, nu au fost lucruri complicate, insa oamenii astia stiu sa transmita stari. sunt actori sau poate chiar asa simt ei totul, fiecare nota. am auzit ceeace asteptam de la satic chic la number 1 sau oh lalala. pentru mine filmul s-a rupt la strict machine. o varianta pe disc usor electro, insa in concert a fost ciclon, tornada. rock pur si dur. 100% rock varinata in concert. ma gandesc ca poate ar fi merg si black cherry insa n-a fost sa fie. prima parte a concertului a fost mai calma si potolita, cresterea intensitatii a venit pe parcurs si a fost extremde bine dozata, ajungandu-se la delirul din finalul de la strict machine. pacat ca a fost atat de zgarcita la bis. doar o singura piesa. ceea ce ma face sa sustin inca o data ca alison nu-i ca caili ;-p. am plecat cu regretul ca o astfel de trupa merita o sala plina, ca puteam s-o vedem la arenele romane unde sa arunci un bat de chibrit si el sa cada in capul cuiva, unde sa te enervezi la iesire ca stai la coada, ca stai la coada la buda, ca este aglomeratie, ca-i lume venita sa vada, sa cunoasca.

asa ca am plecat spre saorma spunandu-mi in gand: futu-ti mortii ma-tii da tara de cacat...